Părintele Ioan Iovan s-a născut pe 26 iunie 1922 în Husasău de Criș, județul Bihor, ca fiu al preotului Gavril Iovan şi al preotesei Maria. Ne dăm seama că a crescut într-un mediu spiritual sănătos, punându-se temelie pentru ceea ce va deveni mai târziu.
A făcut şcoala primară în sat, liceul în Oradea, iar Facultatea de Teologie la Cluj. Erau vremuri grele, Ardealul de nord era cedat. În 1946 şi-a susţinut teza de licenţă, intitulată "Sfânta Euharistie şi viaţa mistică", la Facultatea de Teologie din Sibiu. În 1947 a început doctoratul în teologie.
După ce în urmă cu aproape doi ani, mai ales prin strădania doctorului Pavel Chirilă şi a maestrului Dan Puric, s-a desfăşurat la Bucureşti (11 octombrie 2010, Hotel Hilton) primul Simpozion Internaţional de Martirologie din România postdecembristă (urmat, în iunie 2011, de un colocviu asemănător, la Sighet, cu alţi organizatori), anul acesta, la Bistriţa-Năsăud (7-8 mai, Hotel Metropolis), al XI-lea Seminar de Medicină şi Teologie a fost dedicat Eticii martirajului şi morţii martirice, printre organizatori numărîndu-se din nou Prof. Dr. Pavel Chirilă, iar actorul şi regizorul Dan Puric fiind invitat special, cu conferinţa “Conştiinţa martirică” (rostită la finalul lucrărilor Seminarului, în faţa unei săli arhipline).
Bănățean din județul Arad, tânăr plăcut și cuminte, extrem de evlavios, cu o memorie minunată. Ştia pe de rost nu numai Sfânta Liturghie, ci și toate rugăciunile ce le citește preotul în timpul ei. Sentimental. I-a murit logodnica, Voichița, tocmai când urmau a se căsători. O iubise mult și n-o putea uita.
„Dosarele nu ştiu tot!” spune un titlu imperativ de carte proaspăt apărută cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, la Editura Andreiana. E o carte despre marele ierarh şi om de cultură Antonie Plămădeală. Autorii ei, Mihai Plămădeală, fratele mitropolitului, şi istoricul Adrian Nicolae Petcu se opresc cu evocarea şi cercetările arhivistice asupra unei din cele mai negre perioade din biografia înaltului prelat originar din Stolnicenii Basarabiei – anii 1948-1956. „Este viaţa unui om pe parcursul a opt ani de fugă continuă de autorităţile comuniste”, rezumă lapidar Adrian Nicolae Petcu, ani tulburi şi tragici şi pentru România, şi pentru sute de mii şi milioane de români prinşi în malaxorul maşinii de represiune comunistă.
