Nu confundam Biserica lui Hristos cu clerul. Patriarhul Iustinian a contribuit la instaurarea ateismului, Patriarhul Iustin traieste din compromis si slugarnicie. Clerul depinde atat de mult de statul ateu, incat toti sunt obligati sa-i slujeasca. Biserica oficiala este o oficina a puterii statului ateist. In aceste conditii Biserica este, evident, poporul, poporul care crede, poporul care jertfeste, poporul care lupta si care sufera.

Intre vladici si popor este o totala ruptura. Ei traiesc in afara sufletului crestin. Ei se incadreaza elitei statale. Desi credem in harul pe care-l poarta, nu credem in ei ca oameni. Cuvantul lor nu mai merge la sufletele noastre, caci poarta iz politic. Ei pretind ca obtin in acest fel libertatea credintei, dar noi consideram ca opera lor majora este justificarea guvernarii ateiste.

La 28 octombrie 1959, Prezidiul Marii Adunări Naţionale adopta Decretul 410, care aducea o serie de amendamente Decretului nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase. Aplicate retroactiv, măsurile cuprinse în Decretul 410 au avut efecte devastatoare asupra vieţii monahale din România, care cu greu au putut fi contracarate.

Acum, la 50 de ani de la adoptarea acestui decret de tristă amintire, încercăm să răspundem la o serie de întrebări privind cauzele şi contextul adoptării, modul de aplicare, reacţiile oamenilor Bisericii şi efectele pe care acesta le-a avut.

Azi am fost la Sfânta Liturghie la Patriarhie. Se petrece acolo o mare minune şi pentru ea merg adesea-n acest loc şi văd mulţi oameni vibrând de cele mai sfinte simţăminte şi năzuinţe.

Dincolo însă de slujbele ce se fac aici, oamenii îmbrăcaţi în odăjdii episcopale nu merită nici încrederea, nici respectul, nici banul de dajdie pe care-l primesc. Şi nu mă gândesc în primul rând la păcatele lor personale - deşi nici acestea nu trebuie trecute cu vederea – ci la faptul trist că ei exercită asupra Bisericii ordinele ateiste ale Partidului Comunist. Se respectă numai formele dar se practică politica se stat. Bisericile au rămas deschise dar un număr mare de preoţi şi monahi au fost întemniţaţi, duşi în lagăre la muncă forţată, chinuiţi şi batjocoriţi. Se păstrează cuvântul şi Sfânta Jertfă însă libertatea de organizare este strict controlată se stat: orice iniţiativă trebuie aprobată de stat, orice cuvânt trebuie cenzurat de stat, orice bănuţ trebuie ştiut de stat.

Este unul dintre subiectele controversate ale istoriei româneşti recente, dar şi poate cel mai puţin cunoscut în arhivele comunismului. Revenirea turmei plecate la 1700 era un deziderat al ierarhiei ortodoxe ardelene încă înainte de Războiul de reîntregire.

De asemenea, în perioada interbelică au fost multe voci care au cerut revenirea greco-catolicilor la Ortodoxie. Dar greco-catolicii erau poate prea prinşi în tiparul dogmatic latin, situaţie care nu le permitea să se gândească la o revenire în Biserica Ortodoxă.

Printre preocupările multilaterale ale comunismului, sau mai bine zis ale Moscovei în România, de o deosebită atenţie s-a bucurat şi literatura. Din primele momente s-a încercat încolonarea intelectualilor după scursura analfabeţilor, care în majoritatea cazurilor nu cunoşteau nici limba Ţării.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Eu cred nelimitat în Dumnezeu. Orice fac, gândesc şi vorbesc eu raportez la Adevărul absolut care este Dumnezeu." Dumitru Bordeianu

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori