Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa

O experienţă abisală – dialog cu preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa şi scriitorul Marcel Petrişor

Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n.1927), deţinut politic timp de 21 de ani în temniţele comuniste. A publicat: „Şapte cuvinte pentru tineri” (Ed. Anastasia, 1996), „Rugăciune şi lumină mistică. Eseuri şi meditaţii religioase” (Ed. Dacia, 1998), „Războiul întru cuvânt” (Ed. Nemira, 2001), „Homo americanus. O radiografie ortodoxă” (Ed. Christiana, 2002). Mesajul său creştin, adresat cu precădere tinerilor este indisolubil legat de cel al neamului, în duhul cel mai pur al tradiţiei ortodoxe. Părintele Calciu slujeşte la Biserica Ortodoxă română „Sfânta Cruce din Alexandria”, Washington D.C.

Referat nr. 10.160/1984 pentru respringerea contestației la caterisire

REFERAT Temei nr. 10.160/1984 La Comisia canonică, juridică şi pentru disciplină s-a primit adresa fostului preot Gheorghe Calciu Dumitreasa, împotriva sentinţei nr. 9/1984, dată de Consistoriul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, prin care i s-a aplicat pedeapsa “Caterisirii”, conform prevederilor art. 4 paragraful B, lit. “d” din Regulamentul de Procedură bisericească.

Contestație la sentința de caterisire nr. 9 din 6 octombrie 1984

Subsemnatul preot profesor Gheorghe Calciu Dumitreasa, caterisit prin sentinţa numărul 9 din 6 octombrie 1984, a Consistoriului eparhial de pe lângă Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, declar recurs împotriva sentinţei mai sus menţionate şi o contest pentru următoarele motive: 1. Nu am dărâmat biserici, locaşuri sfinte de închinăciune, monumente de artă ale geniului creator românesc. Le-am apărat şi am plătit cu suferinţă acest curaj.

Sentința de caterisire nr. 9 din 6 octombrie 1984

“Sunt un copil de ţărani din Deltă. Am fost unsprezece la părinţi, dintre care eu sunt cel mai mic… Viaţa acolo în Deltă, la Mahmudia, era foarte frumoasă. Era un paradis! Aveam teren agricol, aveam bălţi, cu toată frumuseţea lor, aveam bărci, unelte de pescuit. Erau şi păsările din Deltă…! Exista o frăţietate extraordinară cu animalele, înţelegeam viaţa lor ca pe ceva integrat în viaţa noastră…”[1].

Medicinistul Gheorghe Calciu în temnița Gherlei

Nu pot închide uşa dormitorului celor cu funcţii – erau aici nu numai cei de la Biroul Tehnic ci şi şefii de ateliere din fabrică – fără a vorbi de un prieten care mi l-am făcut acolo – Ghiţă Calciu – viitorul Părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

Din iadul de la Pitești în exilul american – Golgota unui apostol

Am scris în paginile acestei cărţi că am cunoscut oameni de excepţie, adevăraţi martiri ai neamului românesc sau de o nobleţe angelică, în preajma cărora am simţit cum harul lui Dumnezeu pogorât asupra lor se răsfrânge şi în fiinţa celor din jur. În timpul prigoanei comuniste, prin prezenţa unor astfel de oameni, temniţele din România au concentrat mii de valori ale intelectualităţii, după cum am mai spus, întreaga cremă a neamului românesc.

“Legionarul” Gheorghe Calciu în documentele C.N.S.A.S.

Cu lejeritate, cu dispreţ ori, mai rar, cu asumare, se afirmă despre părintele Calciu că a fost legionar. Studiul de faţă este o parte a unei mai largi cercetări a vieţii părintelui Gheorghe Calciu, pe urmele căruia se ajunge şi la acuzaţia de legionarism. Părintele Gheorghe Calciu a fost condamnat penal de trei ori: în 1949, în 1957 şi în 1979. Dintre aceste trei condamnări, primele două sînt legate de legionarism, dar, în mod cert, numai în cazul celei dintîi se poate discuta despre activitatea sa legionară, căci a doua condamnare a fost urmarea evenimentelor din închisoarea Piteşti, iar varianta […]

Revenirea din traumele „reeducării” – pocăință și har

Dialog cu părintele Gheorghe Calciu: – Care au fost etapele revenirii, cum aţi reluat legătura cu Dumnezeu? – La mine întoarcerea n-a fost dintr-o dată. Refacerea mea a fost mult mai grea decât a altora, pentru că ruptura mea a fost mai mare. Eram un tânăr destul de naiv, un copil de ţăran cu o credinţă puternică, cu o mare încredere în oameni. Eram foarte simpatizat. Chiar după ce am căzut se spunea despre mine “îngerul căzut cu ochii albaştri “, pentru că toată lumea m-a socotit că pe un înger. Acum eram un înger căzut. Şi suferinţa mea a […]

Umilințele îndurate de Gheorghe Calciu pentru salvarea lui Marcel Petrişor

Mircea se îmbolnăvi de dizenterie sau de tuberculoză intestinală. Sângele-i ţâşnea din fund ca dintr-o seringă de clistir. O zi, două, trei, patru, cinci, până când, „în a şasea, căzu pe pat cât era de lung şi parcă şi mai epuizat decât fusese Oprişan.

Jertfa sublimă a lui Gheorghe Calciu pentru salvarea lui Costache Oprișan

COSTACHE OPRIŞAN, bolnavul din celula 4 – pus anume acolo pentru a-i contamina pe ceilalţi cu bacilul Koch din plămânii lui găuriţi de caverne – era din ce in ce mai slăbit. Îl sufoca tusea şi-l năpădea sângele pe beregată şi gură. Se ştergea el cât putea, cu un fel de cârpă, dar nişte şuviţe tot i se scurgeau din gură, căzându-i pe piept din barba năclăită de alte cheaguri. Ceilalţi trei îl priveau neputincioşi. Ce puteau să-i facă ei?

Preotul Gheorghe Calciu – ”Un simbol al sfințeniei”

În cercul strâmt al elitei politice comuniste de la mijlocul veacului erau două curente: Ana Pauker voia exterminarea adversarilor prin forţă iar Gheorghe Gheorghiu-Dej prin muncă. Temniţele, lagărele şi „reeducarea” anilor ’50 sunt expresia politicii de ură şi crimă a Anei Pauker. Când ea a ordonat „reeducarea” marxist-leninistă a deţinuţilor politici din penitenciarul Piteşti, nu a crezut în formularea ei ideală, ci crud şi sec a dorit exterminarea prin forţă a „duşmanilor de clasă”. Nu a crezut nici în definirea ideală a duşmanilor de clasă, ci în definirea politică a tuturor adversarilor. În general comuniştii nu cred în nici un […]

Pr. Gheorghe Calciu – „a fost făcut tocătură în bătăi” până a devenit reeducat

În ceea ce îl priveşte pe Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ştiu că acesta a intrat în ghiara lui Ţurcanu în acelaşi timp cu mine. Dar în altă cameră. Acolo a fost făcut tocătură în bătăi şi alte chinuri la care a fost supus până i-au întors mintea şi i-au format reflexele condiţionate dorite de Securitate.

„Întâlnirea mea cu Pr. Gheorghe Calciu”

Nimic în lumea aceasta văzută si nevăzută nu este întâmplător ci, tot ceea ce este si va fi se petrece numai cu stirea, îngăduinta si voia lui Dumnezeu. „Facă-se Voia Ta, precum în cer, asa si pepământ”, grăieste cuvântul Sfintelor Scripturi. Tot răul pe care-l suferim noi, oamenii, se petrece numai din cauza abuzului nostru de libertate, care antrenează necredinta, neascultarea si fărădelegile pe care le săvârsim.

Studentul Gheorghe Calciu la Pitești, înainte de începerea reeducării prin tortură

Studentul Gheorghe Calciu – De la intransigenţă la reeducare, şi de la reeducare la sfinţenie

Alt caz, mult mai complicat: studentul la Medicină, Gheorghe Calciu. Depinde când l-ai cunoscut: înainte de reeducare, după propria sa reeducare, sau după ce întreaga operaţie a luat sfârşit. Înainte de Piteşti, Calciu fusese printre cei mai intransigenţi, după reeducare, dintre torţionarii cei mai înrăiţi1, după sfârşitul experienţei, în clipa când se înscena procesul cu ţapi ispăşitori, redevine vechiul om, curajos şi leal.

„După eliberare şi-a dăruit viaţa, sufletul şi munca lui Dumnezeu cu o forţă care ne înspăimântă şi ne cutremură”

Gheorghe era un tânăr inteligent şi dotat cu o memorie colosală. În reeducare, după ce se trecea de „şocul revoluţionar” şi se cerea să devii activist, fiecare îşi căuta o formulă de compromis cât mai acceptabilă. Gheorghe nu putea să se transforme în ucigaş şi nici în delator.

Pr. Gheorghe Calciu – „suflet cald şi bun, cu o mare vibraţie de durere la suferinţele altora”

Dintre studenții care au fost la Pitești în vestita reeducare, singurul cu care am stat a fost Gheorghe Calciu Dumitreasa; am stat vreo două-trei săptămâni numai noi doi.