vezi galerie foto (7 foto)
Pr. Gherasim Iscu
"Iubiți pe cei ce vă prigonesc."
  • 21 Ianuarie 1912
  • Poduri, Bacău
  • ieromonah
  • 3 ani
  • Craiova, Aiud, Canal, Târgu Ocna
  • 25 Decembrie 1951
  • Târgu Ocna

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Părintele Gherasim Iscu împreună cu obștea mănăstirii TismanaRichard Wurmbrand este un nume încă puţin cunoscut în România. În schimb, cei care au ales calea exilului înainte de 1989 cunosc notorietatea de care se bucură în lume pastorul luteran născut în România, din părinţi evrei, ulterior convertit la creştinism. Organizaţia creată de el, „Misiunea creştină pentru lumea comunistă“, actuala „Vocea martirilor“, a fost şi este una dintre cele mai importante şi influente pe plan mondial, în investigarea şi denunţarea abuzurilor la adresa libertăţii de credinţă în diverse state ale lumii.

Părintele Gherasim IscuFoarte multi preoti ortodocsi s-au remarcat în lupta împotriva celei mai groaznice ideologii politice care pusese stăpânire pe România după 1945. Unii sunt cunoscuti, altii poate uitati pentru totdeauna de către noi, cei de astăzi. Este datoria noastră să-i evidentiem prin faptele prin care si-au apărat tara de ocupantul sovietic. Multi dintre acestia cunosteau loviturile comunismului date credintei crestine, în urma activitătii misionare de peste Nistru. Printre ei figurează părintele Gherasim Iscu, un slujitor care s-a jertfit pentru credinta crestină si poporul său.

S-a născut la data de 21 ianuarie 1912, în comuna Poduri, judetul Bacău si era fiul lui Grigore si Elena Iscu. În anul 1924 intră ca frate în mănăstirea Bogdana (Bacău). Din 1925 urmează cursurile seminarului monahal de la mănăstirea Neamt, până în 1928, când această scoală s-a desfiintat, continuându-si studiile la Liceul „Principele Ferdinand” din orasul Bacău, apoi la seminarul de la mănăstirea Cernica. Absolvă în 1935, înscriindu-se ulterior la Facultatea de Teologie din Bucuresti, unde îsi ia licenta abia în anul 1942, datorită dificultătilor financiare.

Părintele Gherasim Iscu Mărturisitorul - icoană pictată de maicile mănăstirii DiaconeștiCând mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

Părintele Gherasim Iscu Mărturisitorul - pictură mănăstirea Afteia

În patul de alături îşi dădea sufletul arhimandritul Gherasim. Venise în stare gravă de la Canal, unde fusese unul dintre stâlpii rezistenţei. În seara aceea a Naşterii Pruncului Iisus el a fost luat la cer. A plecat neclintit în credinţă. Neavând cu ce-l îmbrăca, căci rufele sale erau ude de transpiraţie, Valeriu a oferit hainele lui şi a păstrat pentru sine pe ale părintelui.

- Acestea sunt hainele mele monahale! a zis el emoţionat. Cu ele să mă înmormântaţi!

În februarie 1951 am ajuns la Tîrgu-Ocna, penitenciar-sanatoriu pentru deținuții bolnavi de tuberculoză, care erau aduși aici din închisori și diferite colonii de muncă, unii în stare foarte gravă.

Aici, am regăsit pe unii din vechii cunoscuți din Aiud, Jilava și din alte închisori. M-am bucurat de revederea cu ei, dar m-a întristat starea sănătății lor, cum a fost cea a lui Valeriu Gafencu, Gicu Jimboiu, Gili Ioanid și alții.

Nu m-aș mira deloc dacă s-ar auzi în clipa asta glasul de foc al îngerului spunându-ne: ”De ce îi căutați pe cei vii între cei morți? Ei nu sunt aici în împărăția morții. Ei sunt în împărăția vieții.” [...]

A murit oare părintele Gherasim Iscu? În ultima oră a existenței lui aici i-a spus celui care îl îngrijea:

De la Gherla am ajuns la Târgu Ocna, cu lanțuri la picioare și cătușe la mâini, toți cei care aveam condamnări mai mari de 10 ani. Acolo ne-au ținut în lanțuri încă o săptămână, după care ni le-au scos. Aici am avut parte și de alte necazuri. Delațiunea, adică turnătoria, cum i se spunea în închisoare, era în floare.

Dialog cu Ioan Iscu, nepotul Părintelui Gherasim Iscu:

- Domnule profesor, de ce aţi renunţat la profesia de avocat în favoarea celei de dascăl?

- Nu a fost o renunţare deliberată. A fost o perioadă în viaţa mea când mi-am căutat sensul şi am vrut să dau conţinut vieții mele, şi uşor-uşor s-a cristalizat în mintea mea dorința de a mă apropia de Dumnezeu. Pentru a mă apropia de Dumnezeu, am găsit de cuviinţă să urmez Facultatea de Teologie.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Închisoarea i-a apropiat pe unii oameni mai mult de Dumnezeu, i-a făcut să aibă o inimă mai bună. Acolo, dacă-l aveai pe Dumnezeu în inimă și în lăuntrul tău, nu sufereai, nu erai afectat și nici compromis." Pr. Roman Braga

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori