vezi galerie foto (7 foto)
Pr. Ilarion Felea
"Prin apostolatul până la martiriu, adevăraţii creştini au biruit lumea răului şi au mărturisit pe Hristos. Din jertfa martirilor pentru credinţă s-au născut cele mai frumoase exemple de urmat."
  • 21 Martie 1903
  • Valea-Bradului, Hunedoara
  • preot, profesor
  • 4 ani
  • Caracal, Arad, Timișoara, București, Gherla, Aiud
  • 18 Septembrie 1961
    • Spre Tabor. Pregătirea, Vol. I
    • Spre Tabor. Curățirea, Vol. II
    • Spre Tabor. Luminarea, Vol. III
    • Dumnezeu și sufletul în poezia română contemporană
    • Religia iubirii
    • Spre Tabor. Desăvârșirea, Vol. IV
    • Tâlcuirea Sfintei Liturghii
    • Pildele Mântuitorului. Pentru cei mici și pentru cei mari, pentru învățați și neînvățați

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Părintele Ilarion Felea MărturisitorulPărintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…)

Opera Spre Tabor este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” . Despre înalta sa trăire duhovnicească, părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Chiar dacă textul care urmează nu reuşeşte să ofere o imagine completă a personalităţii părintelui Ilarion, îl oferim cititorilor, nădăjduind ca, în viitorul apropiat, când jurnalul părintelui Ilarion va vedea lumina tiparului să putem înţelege mai multe despre acest smerit mărturisitor al lui Hristos, mort în temniţele Aiudului, care acum se bucură cu toţi sfinţii mucenici în Împărăţia Cerurilor.

Preotul profesor Ilarion Virgil Felea, autorul acestui valoros volum, s-a născut la 21 martie 1903 în comuna Valea Bradului, judeţul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat şcoala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) şi la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde şi-a luat bacalaureatul.

Între anii 1922-1926, a studiat teologia la Academia „Andreiană” din Sibiu, unde şi-a luat diploma de capacitate preoţească, la 22 iunie 1926. În anul şcolar 1926-1927 a funcţionat ca profesor suplinitor la Liceul „Avram Iancu” din Brad.La 29 iulie 1927, a fost hirotonit preot în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, de la 6 august, acelaşi an, slujind ca preot paroh la Valea Bradului până la 30 august 1930, când a trecut în Eparhia Aradului, obţinând prin concurs parohia Arad-Şega.Între anii 1927-1929, a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj.

În parohia Arad-Şega, desprinsă de curând din parohia Arad -Centru, tânărul şi entuziastul preot a moştenit o biserică nouă, ridicată în roşu, o modestă casă parohială, o „Casă culturală”, fostă şcoală confesională, ce se cereau renovate şi extinse, şi o populaţie alcătuită în majoritate din români ortodocşi, cei mai mulţi fiind meseriaşi şi muncitori la fabricile „Astra” şi UTA, din apropiere.

Cu dârzenia sa de mare luptător şi jertfitor pentru Biserică şi Neam, cu zelul său misionar, slujitor evlavios la altar şi păstor de vocaţie, „care îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11), „fără de prihană..., veghetor înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii..., neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, binechivernisind casa lui...” (I Timotei 3, 2-4), îmbinând fericit altarul şi amvonul bisericii cu catedra şcolii şi cu activitatea intensă de la Casa culturală, izbuteşte să câştige, în scurtă vreme, inimile şi interesul credincioşilor.În decursul celor nouă ani de slujire şi păstorire în această parohie, n-a renunţat nici la strădaniile sale de cunoaştere şi adâncire teologică, nici la harul scrisului, în care a debutat încă din anul 1924, la Revista Teologică din Sibiu, pe când era student.

La 20 decembrie 1932, şi-a luat licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu subiectul „Mântuirea după concepţia ortodoxă, catolică, protestantă şi sectantă”, iar la 30 octombrie 1939, doctoratul în Teologie cu valoroasa teză „Pocăinţa, studiu de documentare teologică şi psihologică”, publicată în „Seria Teologică”. Tot în acest timp, a colaborat la următoarele reviste şi ziare: Revista Teologică şi Telegraful Român din Sibiu, Biserica şi Şcoala, Apărarea Naţională, Aradul, Graniţa, din Arad, Renaşterea din Cluj, Viaţa ilustrată din Sibiu-Cluj, Zărandul din Brad, Lumina satelor, Oastea Domnului, din Sibiu, şi a scos de sub tipar studii teologice şi lucrări de popularizare: „Convertirea creştină”, tipărită în Seria Teologică Sibiu 1935; „Critica ereziei baptiste”, tot în Seria Teologică, Sibiu 1937; „Dumnezeu şi sufletul în poezia română contemporană”, în colecţia „Cărţile vieţii” din Cluj, 1937; „Beţia din punct de vedere religios, ştiinţific şi social”, în Biblioteca creştinului ortodox Arad, 1931; „Icoane alese din viaţa Ortodoxiei”, tot în Biblioteca creştinului ortodox Arad, 1935 şi „Drumul crucii” (în colaborare), Arad, 1937.

În anul universitar 1937-38, a funcţionat ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, iar de la 1 ianuarie 1939, a fost numit preot la parohia Arad-Centru, unde a funcţionat până la 30 septembrie 1942, fiind reintegrat la aceeaşi parohie la data de 1iulie 1952, activând până la 25 septembrie 1958, când a fost ridicat de Securitate.

La 1 octombrie 1938, a fost numit profesor la Catedra de dogmatică şi apologetică de la Academia Teologică din Arad, unde a funcţionat până în 1948, deţinând un anumit timp şi funcţia de Rector. A predat cu competenţă şi aleasă dăruire, studenţilor din anul III şi IV, Teologia dogmatică, Teologia morală, Ascetica şi mistica şi Omiletica practică. La 1 iunie 1939, i s-a încredinţat şi redactarea revistei „Biserica şi Şcoala”, căreia i-a purtat de grijă până în anul 1945, şi mai apoi, la 1 august 1943 până în 1945, „Calea mântuirii”, foaie religioasă pentru popor. În paginile lor publică o seamă de articole de teologie şi viaţă bisericească, informaţii şi recenzii despre cărţi şi reviste.

Perioada în care a slujit ca preot la parohia Arad-Centru şi totodată redactor la revistele „Biserica şi Şcoala” şi „Calea mântuirii”, de asemenea, ca profesor la Academia Teologică din Arad, poate fi considerată cea mai prodigioasă din activitatea preotului profesor Ilarion V. Felea.

A continuat colaborarea la „Revista Teologică” din Sibiu până în anul 1943, a mai colaborat la revista „Duh şi Adevăr”, la reviste oficiale ale Mitropoliei Banatului şi la alte reviste şi ziare din Arad, a rostit şi publicat o seamă de conferinţe religioase şi de cultură.

Totdeauna bine documentat, aducea precizări, sensibiliza inimi şi minţi îndoielnice sau rezervate, îndreptându-le şi aducându-le în albia Bisericii, statornicind la cunoaştere şi mărturisire a lui Hristos. Prin predicile şi meditaţiile sale rostite de la amvonul Catedralei şi în alte biserici, totdeauna bine pregătite şi de actualitate, a atras spre rugăciune şi Biserică un număr însemnat de intelectuali, care veneau să-l asculte şi cu care întreţinea legături spirituale cât mai apropiate. Îndrăzneţ şi pătrunzător, cuvântul preotului Ilarion V. Felea, rostit cu glas de tunet şi cu duh de profet, dezbărat de orice dulcegărie şi repeţire, în care se simţea obişnuinţa dascălului de a vorbi, aducea lumina şi determina transformări lăuntrice.Au văzut lumina tiparului în acest timp: „Teologie şi preoţie”, în Anuarul Academiei Teologice din Arad pe anul 1938/1939; „Paisie şi paisianismul”, în colecţia „Cărţile Vieţii”, – Cluj 1940; „Catehism creştin ortodox”, Arad, 1955, tipărit în patru ediţii; „Sfintele Taine”, în Biblioteca „Veniţi la Hristos”, Sibiu, 1946; „Mântuirea”, în Biblioteca „Calea Mântuirii”, Arad, 1947. A redactat Calendarul eparhial (Îndrumătorul tipiconal) pe anii 1948, 1952, 1956 şi a tipărit un „Antologhion” pentru preoţi, cântăreţi şi pentru folosul acestora şi al altor credincioşi, ca îndreptar de cântare bisericească.

Culmea cea mai înaltă a acestor tipărituri o atinge însă preotul profesor Ilarion V. Felea prin ciclul de cărţi de predici, conferinţe şi meditaţii religioase, în care a încercat şi a izbutit a defini esenţa, doctrina şi apologia creştinismului, răspunzând, în acelaşi timp, unei întrebări potrivite oricărui volum, ce va apărea la vremea lui şi cu voia cea sfântă a lui Dumnezeu: Ce este creştinismul?”, din care au văzut lumina tiparului: „Duhul Adevărului”, de conţinut dogmatic, apărută cu binecuvântarea Episcopului Andrei Magieru în Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, editată la Arad în 1942, ediţia a II-a tot la Arad, în 1943, premiată de Academia Română, amândouă ediţiile bucurându-se de o largă răspândire în rândul preoţimii şi al credincioşilor, material folosit ca îndreptar în predicile de pe amvoanele bisericilor şi nu o dată, în lipsa unui preot la altar, citite de cântăreţul stranei la slujba Utreniei, drept hrană sporitoare în credinţă, în viaţa creştină, alături de sau în locul tradiţionalei Cazanii.

Tot cu binecuvântarea P.S. Părinte Episcop Andrei al Aradului şi a Veneratului Consiliu Eparhial, a văzut lumina tiparului Religia Iubirii, de cuprins apologetic, apărută la aceeaşi editură, la Arad, în 1946.În viaţa preotului Ilarion V. Felea, ca şi în a noastră, a tuturor, au intervenit apoi anii Joii Pătimirilor, datorate dictaturii materialist-ateiste, în decursul cărora a fost pusă la grea încercare viaţa şi existenţa sa ca om. La data de 3 martie 1945, a fost ridicat împreună cu o seamă de oameni de cultură şi de trăire religioasă şi deţinut în lagărul de la Caracal, până în iulie 1945. În dimineaţa Bobotezei, 6 ianuarie 1949, după ce a terminat cu sfinţirea caselor, a fost ridicat şi dus într-o pivniţă insalubră şi înghesuită, anchetat, deţinut o vreme singur într-o celulă de la capătul etajului II, rezervată pe seama aşa-numiţilor deţinuţi politici.

A fost transferat apoi la Penitenciarul din Timişoara, iar la 28 octombrie 1949, a fost judecat şi condamnat la un an închisoare corecţională pentru „omisiunea denunţării”, trecând şi prin celulele vechi ale Aiudului, de unde a fost eliberat la data de 5 ianuarie 1950. După eliberare, a lucrat la Biblioteca Sfintei Episcopii, apoi, la data de 1 iulie 1952, a fost reintegrat ca preot la parohia Arad-Centru (Catedrală) din Arad, unde activează până la data arestării.

La data de 25 septembrie 1958, a fost ridicat şi dus la Ministerul de Interne (Uranus) din Bucureşti, şi supus unei foarte severe şi nedrepte anchete, transportat la Cluj, judecat în secret şi, pe baza unor mărturii nejustificate, împreună cu alţi şase preoţi din Arad, condamnat, la data de 14 martie 1959, de Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani de muncă silnică şi 8 ani degradare civică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinei sociale” şi 20 de ani de temniţă grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”.

Detenţia a făcut-o la Penitenciarul din Gherla, apoi la cel din Aiud, unde a încetat din viaţă la 18 septembrie 1961.

Înmormântat fără cruce şi fără a i se cunoaşte locul unde odihnesc rămăşiţele pământeşti, preotul profesor Ilarion V. Felea s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru Biserică şi Neam, aşa cum odinioară au făcut-o strămoşii săi, moţii, de unde a provenit.

A izbutit să lase în urma sa o seamă de cărţi şi studii de mare valoare teologică şi culturală, pe care le-a tipărit când era în viaţă, precum şi o serie de studii, meditaţii, predici şi conferinţe de o înaltă spiritualitate creştină, cuprinse în şase volume în manuscris, salvate cu voia lui Dumnezeu de la distrugere şi păstrate cu mare devoţiune şi cu ferma convingere că şi acestea vor ajunge să vadă lumina tiparului, spre slava lui Dumnezeu şi vrednica cinstire a celui ce le-a scris tocmai în vremea când i se pregăteau lanţurile care l-au pogorât prea devreme într-o groapă comună, unde trupul său chinuit îşi doarme somnul de veci în aşteptarea Învierii.

(Pr. Tudor Demian - Din temniţe spre sinaxare, Editura Egumenița, Galați, 2008)

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Vasilica » 19-09-2012 08:36

Fac parte din parohia Sega I din Arad. Părintele Ilarion Felea este ctitorul acestei biserici. Am găsit oameni care mi-au mărturisit că părintele Felea a cărat cot la cot cu credincioșii materiale pentru zidirea bisericii.
Ducea o viață în sfințenie, ajuta săracii, nu lua bani la inmormântări și multe alte fapte bune, plăcute lui Dumnezeu, pe care Domnul le știe. Pentru rugaciunile sfântului închisorilor, părintele Ilarion, Doamne Iisuse Hristoase miluieste și ne mântuiește pe noi. Amin!

Vasilica

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#2 Antonia Kain » 24-04-2013 11:06

Abia acum câţiva ani, puţin înainte ca mama să treacă la cele veşnice, am aflat că Părintele Profesor Ilarion Felea era vărul bunicii dinspre mamă, deci unchiul mamei. Mi-a fost atunci dat să citesc două din lucrările "unchiului" profesor preot Ilarion Felea: Religia Iubirii şi Religia Culturii. Am înţeles profunzimea mesajului şi a credinţei. La înmormântarea mamei, i-am spus preotului despre descendenţa mamei şi am văzut o schimbare, o lumină pe faţa lui: "mi-a fost profesor şi îndrumător! Am învăţat teologie după cursurile lui". În vara trecută am fost la Sighetul Marmaţiei şi la Memorialul Durerii, la numărul 163 pe Lista Martirilor am găsit numele: preot profesor Ilarion Felea. Dumnezeu să-I odihnească sufletul generos şi curat!

Antonia Kain

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#3 Cristina David » 31-12-2013 17:11

Să mulţumim Domnului căci El are grijă de toate !
Sunt la rândul meu o mărturisitoare pentru Părintele Ilarion Felea, rudă foarte apropiată dinspre mamă. Unchi direct.
L-am cunoscut, copil fiind şi i-am simţit blândeţea, smerenia şi harul... A rămas în amintirea mea ca un om cu totul deosebit. La acea vârstă nu aveam cum şti... doar simţi.
Mulţi au venit să-mi spună că l-au avut profesor la Facultatea de Teologie din Arad , asta după ce am alcătuit cu ajutor de la Dumnezeu (fără vreo intenţie în prealabil) un blog dedicat memoriei lui. Şi au mărturisit la rândul lor evlavia, aprecierea deosebită pentru preotul, omul şi profesorul Ilarion Felea. Amintiri sfinte şi de neuitat. Prin voia Domnului Pr. Ilarion Felea a murit în închisoarea de la Aiud, unde a fost, în cele din urmă trimis (după alte suferinţe în diferite închisori) pentru că nu a vrut în nici un fel să se dezică de Hristos. Probabil că-şi împlinise misiunea Domnului aici... din plin , dar numai El ştie DE CE.
Păcat este că personalitatea lui şi imensa lui credinţă sunt atât de puţin cunoscute în prezent... Apreciez din tot sufletul activitatea şi strădaniile site-ului FERICIŢI cei PRIGONIŢI de a-l face cunsoscut cât mai multor credincioşi , de a-i menţine memoria vie alături de a altor martiri creştini ai secolului 20.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească în Pacea Lui!

Cristina David

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#4 Dan » 10-01-2014 14:21

Toate gândurile frumoase către dumneavoastră, doamnă Cristina!
Sărut-mâna, la mulți ani, și... la multe roade duhovnicești!

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#5 Nicolae » 11-09-2014 09:29

Nu știe multă lume despre marele credincios I. Felea pentru că așa suntem noi românii, ...recunoscător i marilor înaintași ai noștri. Așa facem și cu cei care și-au vărsat sângele la Cotul Donului sau în Munții Tatra, ce să mai vorbim de cei de la Mărășești, Oituz, Mărăști, etc.

Nicolae

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#6 Dan » 15-09-2014 15:57

Așa este domnule Nicolae. Deși este un mare mucenic și un titan al teologiei, părintele Ilarion Felea este din păcate prea puțin cunoscut, în ciuda faptului că o facultate de teologie îi poartă numele.
Dar sunt convins că prin strădania profesorilor, istoricilor, preoților, jurnaliștilor și a tuturor celor îndrituiți cu luminarea neamului, se pot acoperi în mare parte golurile de indiferență sau de neștiință.
Și credeți-mă, tinerele generații vor fi foarte receptive.
La fel este situația și în cazul eroilor din Primul Război Mondial, și a martirilor din perioada horthystă. Într-un fel este de înțeles situația aceasta: cum să fi avut neamul acesta o memorie constantă a eroilor și martirilor când au venit peste noi două războaie mondiale și trei dictaturi, una după alta, dintre care 45 de ani de comunism au rupt pur și simplu generațiile între ele? În condiții de pace, moștenirea cultului eroilor și martirilor s-ar fi făcut natural, fără mari eforturi.
De aceea, într-un fel este de înțeles situația.
Dar

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#7 Simona » 18-09-2015 22:06

Cu fiecare ocazie cu care citesc sau vorbesc despre părintele llarion Felea o fac cu emoție și cu lacrimi.
Domnul să îl odihnească în pace! și să îngăduie ca mulți să fie aceia care află de acest martir drag nouă.

Simona

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#8 Cristi » 20-04-2016 17:17

Sunt din parohia Sega I si am fost botezat chiar in biserica ridicata de parintele Ilarion Felea. Am ajuns si la Sighet in 2012 unde printr-o minune, mi s-a aratat Parintele Ilarion. De atunci am inteles ca martiriul parintelui l-a dus spe calea sfinteniei asezandu-l intre sfintii mucenici. Il port in suflet caci acea experienta a descoperirii parintelui m-a cutremurat. Sfinte Parinte Ilarion, roaga-te pentru noi pacatosii.

Cristi

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#9 Dan » 21-04-2016 10:48

Doamne ajută Cristi.
Mulțumim pentru scurta evocare a părintelui, care relevă puterea sa mijlocitoare, cu care s-a învrednicit de la Domnul.

Dan

  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#10 boraalexandru68@yaho » 21-04-2017 09:35

Un martir al neamului romanesc, care nu sa putut asocia cu regimul criminal si iudele din acea vreme,ca si multi marturisitori ai adevarului si dreptatii a cazut victima nevinovata devenind mucenic al lui HRISTOS.Dumneze u sa-l odihneasca in pace !

boraalexandru68@yaho

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Înfrânarea și puterea rugăciunii le sunt date tuturor oamenilor. Dacă vrem să ne înfrânăm trupul de la cele necurate și dacă vrem să ne rugăm, nu există “nu pot”!" Pr. Adrian Făgețeanu

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori