Pr. Ilie Țintă
  • 23 Decembrie 1921
  • Amara, Ialomița
  • profesor
  • 13 ani
  • Ploiești, Jilava, Aiud, Nistru, Baia Sprie
  • 07 Noiembrie 1994

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Sosiți la MAI, după formalitățile de încarcerare, am fost repartizați în celule. (...) Aici am găsit alți trei colegi de suferință, ce fuseseră aduși înaintea mea. Cel mai vechi era Ilie Țintă, student teolog din Ploiești, arestat încă din toamna anului 1947, deci cu o vechime de opt, nouă luni. Arăta foarte palid și slăbit, deoarece, de la arestare, nu mai văzuse lumina soarelui. I se aplicase un tratament de exterminare, pentru a-l determina ”să colaboreze” cu autoritățile, dar refuzase categoric. De câteva zile, medicul care îl consultase, îi aprobase așa-zisul regim de refacere, care era mai consistent. (...)

De mare folos mi-a fost Ilie Țintă, care avea o experiență îndelungată ”în materie”. Oricât de curios s-ar părea, ne simțeam bine împreună și nu știam cum trecea timpul.

(Aristide Lefa - Fericiți cei ce plâng, Editura Eminescu, București, 1998, pp. 18-19)

Ilie Țintă, de fel din Slobozia, era înzestrat cu o mare putere de intuiție și cu tenacitate deosebită; rezistase în anii de detenție la cele mai dure încercări. Sufletul lui dorea să se liniștească în Casa Domnului, pentru mântuirea tuturor. Am petrecut într-o bucurie continuă, împărtășindu-ne stările sufletești și speranțele. Ne vom reîntâlni în zilele eliberării când, deveniți din necesitate frizeri, nu reușeam să facem față solicitărilor. În 1979 Ilie a primit binecuvântarea întru preoție; fusese eminent elev al Seminarului Nifon din București și al Facultății de teologie.

(Virgil Maxim - Imn pentru crucea purtată, Editura Antim, București, 2002, p. 367)

Ajungem la gara secretă de îmbarcare a Jilavei și fără nici o întârziere suntem îmbarcați într-o garnitură de vagoane care ne așteapta. […]

Mă urc și eu în primul vagon la îndemână. […] Nu cunosc pe nimeni. Dar ia stai! Fața aceea rotundă în colțul acela îndepărtat, fața aceea care-mi zâmbește imediat ce-mi întâlnește privirea, semn că m-a recunoscut. Cum să n-o recunosc și eu? Aparține teologului legionar Ilie Țintă, prahovean. […]

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Hristos este unicul și singurul ajutor după moarte. Ferice de cine L-a dobândit prieten în timpul vieții." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Radio Ortodoxia Tinerilor

Login cititori