Skip to content

1 Comentariu

  1. Cristina
    decembrie 27, 2012 @ 9:03 am

    Pentru cei care se îndoiesc de sfinţenia părintelui Arsenie Papacioc , am să le povestesc o întâmplare trăită de mine lângă părintele şi apoi la mine acasă. Acum câţiva ani, am fost la mănăstirea “Sfânta Maria” din Techirghiol. M-am spovedit la un părinte mai tânăr şi după spovedanie, văzând câţiva credincioşi care aşteptau în fata chiliei părintelui Arsenie, am rămas şi eu cu gândul că poate iese părintele să ne binecuvânteze.
    Părintele a ieşit din chilie, s-a aşezat pe un scaun şi a aruncat patrafirul peste noi, care ne adunam ca puii sub cloşcă. A început apoi să se roage. Vă puteţi imagina ce momente am trăit. Am trecut şi pe la pangar, de unde am cumpărat două cd-uri cu interviuri luate părintelui pe care le-am ascultat apoi când am ajuns acasă.
    La sfârşitul unui interviu, am ascultat şi rugăciuni făcute de părintele, fetei care l-a intervievat. S-a întâmplat ceva interesant. Recunoscând rugăciunile şi amintindu-mi cum a fost acolo în fata chiliei când părintele se ruga, m-am trezit transpusă în acea scenă care parcă se repeta şi simţeam prezența foarte puternică a părintelui lângă mine. Deşi eram deja acasă, am retrăit totul ca şi cum aş fi fost din nou acolo, rămânând în aceeaşi stare ca după dezlegări făcute de părintele Arsenie.

    După trecerea la Domnul a părintelui Arsenie Papacioc am mai avut o… întâlnire cu părintele. Eram la grădiniţă unde lucrez şi grupa fiind încă goală mă gândeam să ies să mai fumez o ţigară (sunt fumătoare şi mi-e foarte greu să las ţigara, mai ales în anumite condiţii, părintele ştia asta). Dintr-o dată, cum stăteam aşa pe scaun, am auzit vocea părintelui certându-se cu cineva: măi nu puteţi să o ţineţi fără ţigară măcar un sfert de ora – douăzeci de minute? Daţi-o la mine că o ţin eu. Am avut senzaţia clară că părintele era lângă mine. Era o certitudine de fapt. A zis: ia cartea aceea şi citeşte.
    Din momentul în care l-am perceput pe părintele ca fiind lângă mine şi în tot acest timp cât am stat şi am citit am intrat într-o altă stare. Uitasem de ţigară şi citeam. Mă simţeam ocrotită. Tentative de a lăsa ţigara am mai avut dar ţigara încă tot n-am lăsat-o. Poate într-o zi cine ştie…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *