A doua retragere în munţi a stareţului Cleopa (între anii 1952-1954)

Pânã în primãvara anului 1952, Mãnãstirea Slatina a înflorit mult, numãrându-se printre cele mai organizate mãnãstiri din tara noastrã. Acum avea peste 80 de vietuitori, dintre care 60 erau tineri. Credinciosii veneau în sãrbãtori sã asculte sfintele slujbe si predica Pãrintelui Cleopa, care misca inimile tuturor. Astfel toate se desfãsurau în pace si cu bunã rânduialã. Însã Pãrintele Cleopa spunea în tainã cãtre ucenicii sãi:

”Eu sunt numai cu trupul aici la Slatina, dar cu sufletul sunt tot acolo la Sihãstria, unde m-am cãlugãrit si am trãit atâtia ani”.

Diavolul însã, care nu doarme niciodatã, nu putea rãbda buna nevointã si armonia monahilor din Mãnãstirea Slatina. De aceea a îndemnat securitatea de atunci sã facã o anchetã amãnuntitã în obstea acestei mãnãstiri. Sosind noaptea,organele de securitate au venit într-un numãr mare, au cercetat si amenintat pe staret si pe cei mai de seamã din mãnãstire. La urmã au retinut pe câtiva dintre ei, în frunte cu Pãrintele Cleopa, Ieromonahul Arsenie Papacioc si fratele Constantin Dumitrescu.

Ducându-i la Fãlticeni, i-au anchetat toatã noaptea. Atunci Pãrintelui Cleopa i se reprosa:

”Dumneata sabotezi economia nationalã si spui cã astãzi este Gheorghe, si mâine Vasile si este sãrbãtoare, iar oamenii pun tapina jos si nu mai lucreazã!”

Pãrintele Cleopa însã le rãspundea:

”Cum sã nu spun cã este sãrbãtoare, dacã este scrisã în calendar de Sfânta Bisericã?”

La sfârsit i-au spus pãrintelui sã nu mai facã propagandã religioasã si i-au dat drumul. Ajungând noaptea la mãnãstire, Pãrintele Cleopa s-a spovedit la duhovnicul sãu si, cu sfatul lui, s-a retras în tainã, împreunã cu Ieromonahul Arsenie Papacioc, în Muntii Stânișoarei si în alte locuri necunoscute de noi, pânã s-au linistit tulburãrile de la Slatina. Unul altuia se spovedeau si aveau Sfintele Taine cu ei, din care se împãrtãseau la douã-trei sãptãmâni, ei nefiind împreunã tot timpul. Au stat ascunsi multã vreme în pãdurile din preajma satelor Negrileasa si Ostra, adãpostindu-se la o stânã pãrãsitã si primind alimente odatã pe lunã de la un bun crestin, pe nume Straton.

Multi lupi erau atunci prin Muntii Stânisoarei, dar cei care le aduceau de mâncare nu se temeau de ei, pentru rugãciunile celor doi pustnici tãinuiti.

Dupã întoarcerea sa la Sihãstria, Pãrintele Cleopa povestea uneori momente din pribegia sa în munti:

”Când eram prin pãdure, pribeag, mã mai cercetau ”prietenii” mei, care erau acestia: mos martin si vicleana vulpe. Cu ”mosul” scãpam mai ieftin. Când îl auzeam mormãind, îi aruncam câte un cartof si pleca; dar cu vulpea nu era tot asa. Ea venea noaptea pânã la usa bordeiului si dacã, din întâmplare, uitam ceva de mâncare afarã, bucuria ei. Avea ea grijã!Odatã am uitat ceaunul în care fãceam mâncare. Mai avea ceva în el. A venit vulpea fãrã nici o rusine si a început sã mãnânce. Eu am vãzut-o pe ferestruicã si am iesit afarã. Ea, când m-a vãzut, a dat sã fugã, dar toarta ceaunului i-a cãzut dupã cap. Acum nu-mi era de mâncare, îmi pãrea rãu de ceaun, cã nu mai aveam în ce sã fac mâncare. Fugeam dupã ea si strigam: ”Lasã ceaunul!…” Dar ea, tot vicleanã. S-a apropiat de o creangã, a agãtat ceaunul, a scos capul si a fugit. Eu am fost bucuros cã mi-a rãmas ceaunul!”

(Arhim. Ioanichie Bălan – Viaţa părintelui Cleopa Ilie)