A trecut la Domnul mărturisitorul Emil Sebeșan (1926-2011)
Anul acesta continuă să fie anul marilor despărţiri de foştii deţinuţi politic. Cu mare întârziere am primit vestea tristă de care ne era teamă de multă vreme: a trecut la Domnul în luna martie, chiar în preajma lansării proiectului „Fenomenul Piteşti” la Timişoara, şi Emil Sebeşan, unul dintre protagoniştii filmului „Demascarea”. Din păcate, domnia sa nu a apucat să vadă nici filmul, nici cartea, întrucât starea de sănătate i s-a înrăutăţit sensibil exact în momentul în care ele au fost gata.
Originar din Simeria, unde s-a născut pe 15 martie 1926, Emil Sebeşan a urmat prestigiosul liceu „C. D. Loga” din Timişoara şi a fost unul dintre fruntaşii tineretului care s-a opus regimului comunist încă din primele săptămâni ale instaurării sale treptate. Membru al PNŢ de la 19 ani (partid pe care nu l-a părăsit până la final), a fost arestat de nu mai puţin de 37 de ori pentru acţiunile sale. Cea mai importantă dintre acestea a fost apartenenţa la Organizaţia Naţional Creştină, una dintre cele mai mari grupări anticomuniste din ţară la acea dată. Sebeşan a fost arestat pe 18 martie 1949 şi condamnat la 5 ani de închisoare corecţională. Ca student la Facultatea de Agronomie, a fost repartizat în închisoarea Piteşti, unde a intrat în conflict cu gardienii, pentru că a refuzat să se oprească din colindat de sărbătoarea Naşterii Domnului. Violenţa declanşată în camera 4-spital pe 30 decembrie l-a avut în prim plan, fiind unul dintre primii studenţi torturaţi din lotul său. După cum ne-a mărturisit în numeroase rânduri, torturile sălbatice l-au „potolit” şi a cedat treptat cerinţelor agresorilor, ceea ce nu i-a oprit pe aceştia să îi aplice corecţii fizice şi în Gherla, unde a fost transferat în iunie 1950. Conform unei declaraţii de anchetă, aceasta a fost determinată de faptul că le-a spus agresorilor că bătaia nu este cea mai bună metodă de convingere. În 1951 a făcut parte din comitetul camerei 102, iar ulterior a fost pontator la una din brigăzile de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Eliberat în 1964, a fost permanent urmărit şi chemat la Securitate pentru declaraţii, perioadă pe care a considerat-o mult mai grea, întrucât a fost nevoit să-şi cântărească fiecare cuvânt. Efectul a fost atât de puternic, încât nu şi-a mărturisit trecutul nici măcar soţiei sale. Şi-a terminat studiile universitare abia în 1989, cu puţină vreme înainte de a ieşi la pensie. După 1990 a activat în PNŢ-CD şi a vorbit despre experienţa de detenţie în mai multe interviuri şi articole.
Deşi suferind de numeroase şi grele boli în ultimii ani, nu a încetat să facă eforturi deosebit de mari pentru a mărturisi despre Piteşti celor interesaţi. Emil Sebeşan era genul de om care se urca în trenul de Bucureşti fără nicio reţinere dacă prezenţa lui era cerută. Mai jos găsiţi câteva articole şi fragmente de interviu cu domnia sa. Nădăjduim că suferinţa îndelungată de pe acest pământ (atât cea din închisoare, cât şi cea pricinuită de boli) i-au răscumpărat păcatele pe care, ca orice om, le-a săvârşit. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
După Săptămâna Luminată vom organiza în cadrul secțiunii de mărturisitori, o categorie specială pentru cunoașterea fericitului martir Emil Sebeșan.
