Constanța: ”Această carte mi-a rămas în suflet drept cea mai frumoasă lecţie de religie…”
Eram, în 1996, în ultimul an de liceu când doamna profesoară de limba română, Elena Corbu pe numele domniei sale, ne-a recomandat să citim ”Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt. „Va fi nevoie să îl citiţi cu dicţionarul lângă voi şi nu vă va fi deloc uşor să duceţi lectura la bun sfârşit, dar trebuie să o faceţi!” – atât ne-a spus doamna profesoară. M-am numărat printre cei care i-au urmat sfatul şi de-atunci am tot recomandat şi continui să recomand acest volum oricui mă întreabă ce carte mai merită a fi citită. Dintre multele bogăţii spirituale cu care m-am ales din ”Jurnalul fericirii” cea mai de preţ mi s-a părut aceea că Dumnezeu ”stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. […] Gentlemanul e cel care – până la dirimanta probă contrară – are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său.”
De curând, tot la o recomandare – de data aceasta, a unui unchi al meu – am citit ”Întoarcerea la Hristos”, de Ioan Ianolide. Această carte mi-a rămas în suflet drept cea mai frumoasă lecţie de religie, mi-a oferit cea mai puternică motivaţie nu doar de a crede cu tărie în Dumnezeu şi în jertfa Mântuitorului pentru noi, oamenii, ci de a-l mărturisi cu toată credinţa pe Hristos, de a fi convinsă, fără nici cea mai mică urmă de îndoială, că Dumnezeu ne este în permanenţă alături, nu ne părăseşte nici o clipă, oricât i-am întoarce noi spatele. Scrie, la un moment dat, Ioan Ianolide, citându-l pe Valeriu Gafencu: ”Toţi umblăm după fericire. Toţi o dorim, toţi o căutăm. Intru direct în intimitatea inimilor voastre şi vă spun: căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte decît dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge. Vă spun atât: căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie!”
Cu mulțumiri,
(Constanța Rosoiu)
mai 1, 2015 @ 4:06 pm
Când am citit Întoarcerea la Christos m-am îngrozit de ce au suferit încarceraţii, dar în același timp m-a impresionat mai ales credinţa lor, căci îl aveau pe Iisus în suflet, ceea ce m-a făcut să mă simt un nimic faţă de ei care erau de acum purtători de Duh Sfânt. Mărturisesc că am recitit, multe pagini din carte cu creionul în mînă subliniind pasaje întregi ale lui Ianolide despre Gafencu şi ceilalţi. Asta este o carte pe care mereu vrei să o citeşti şi care îşi pune amprenta pe noi păcătoşii. Doamne iartă-ne şi ne întăreşte şi pe noi în credinţă.