„Aici e Ilarion Felea… Eu nu mai pot mânca”
Am ajuns la Caracal 31 de legionari. Puși în rând, un colonel sovietic mai modern, cu ochelari de soare și mai bine îmbrăcat decât ceilalți țărani și mineri, mă întreabă pe rusește, mi s-a tradus:
„De ce ai fost adus aici?”
Răspund: „Am fost legionar”.
Rusul răspunde: „Poporul te va pedepsi pentru fărădelegile pe care le-ai făcut”.
„Siberia mă așteaptă!” – gândesc eu.
Am fost introduși în niște barăci rămase de la armata germană, în care am văzut râuri de ploșnițe. Ni s-a dat o lampă cu benzină să le ardem. Era vară. […]
Într-un alt lagăr erau deținuții din județul Arad. Acolo l-am găsit pe profesorul Ilarion Felea, originar din Valea Bradului. Era decanul Facultății de Teologie din Arad.
M-am dus la el și l-am rugat să-mi răspundă la câteva probleme religioase:
1. Ce părere are despre Apocalips?
2. Dacă Pompiliu Pizo, fost protopot al Zarandului, care a ajuns un depravat, înainte de a muri se spovedește și se cuminecă, după moarte ajunge în rai?
3. De ce păcatul cu gândul se pedepsește la fel ca păcatul cu fapta?
Decanul Facultății de teologie de la Arad mi-a răspuns:
1. Apocalipsul a fost făcut de către Apostolul Ioan, când avea vreo 90 de ani, și toate cercetările savanților au ajuns la concluzia că Apocalipsul este foarte confuz și nu au putut ajunge la o explicație lămurită.
2. Fiecare individ trece prin lumea cealaltă cu greutatea specifică a păcatelor săvârșite. Unele păcate sunt de neiertat.
3. Isus Christos a dorit ca omul nici să nu se gândească la păcat.
Când am ajuns la Aiud, în celulă, ceilalți au început să bată pereții și au spus: „La noi în celulă a fost adus geologul Brana Viorel din București”.
De la un perete se spune: „Să vie Brana la perete!”
M-am apropiat de perete și am auzit: „Tu ești, Viorele?”
Am răspuns: „Da”.
A răspuns: „Aici e Ilarion Felea. Tu cum stai cu sănătatea? Eu nu mai pot mânca. Eu stau cu poetul Vasile Voiculescu; și el e bolnav”.
N-a mai trecut mult timp și ne-au anunțat din celulele laterale că Ilarion Felea a murit.
(Dimitrian-Laurențiu-Viorel Brana, Memoriile unui geolog român fost deținut politic, Editura Ramida, București, 1997, pp. 54-55)