Alexandru Rădulescu – Un caracter de excepţie

A fost adus un tânăr pe nume Alexandru Rădulescu (sau Roman), student la Politehnică, pare-mi-se la Timişoara, un flăcău de o nevinovăţie totală. Avea atitudine şi figură feciorelnică. Nu i se putea imputa nici un fel de activitate sau atitudine dârzâ.

Ticălosul de Titus Leonida a căutat să-l convingă să-şi facă autodemascarea, dar studentul invoca pe Dumnezeu în apărarea sa.

Acel nemernic de Titus Leonida l-a supus fără milă torturilor. Le-a suportat cu o blândeţe îngerească, încât noi ceilalţi asupriţi ne-am fi învoit să suportăm o parte din bătăile ce le primise acest suflet blând – dacă s-ar fi îngăduit aceasta.

L-am văzut plângând. A fost unicul plâns care ne-a înduioşat sufletele noastre împietrite şi greu chinuite.

După lungi torturi şi după ce rezistenţa lui începu să cedeze, a fost pus să bată şi el pe altul ca astfel să facă dovada în faţa mişelului de Titus Leonida că el s-a „reeducat”.

N-a putut.. L-am văzut pe acest om cu ciomagul în mână încercând să lovească talpa unui camarad de al său. Când a ajuns cu ciomagul la talpă, l-a scăpat din mână.

L-au torturat cât l-au mai torturat, apoi l-au trecut în stare de izolare ca să asiste la torturarea celorlalţi deţinuţi.

L-am reîntâlnit la Gherla, la atelierul de mecanică. Era atâta conştiinciozitate în acest om, încât piesele ieşite din mâna lui nu admiteau nici o toleranţă. Erau toate adevărate prototipuri.

N-a putut niciodată să realizeze peste 50% din normă. Aceasta, din cauza preciziei şi fineţii lucrului său.

Luni de zile a fost ţinut cu jumătate de porţie de mâncare. Cu toate acestea nu şi-a schimbat atitudinea. N-a făcut lucru de mântuială numai ca să-şi realizeze norma. În piesele făcute de dansul se reflecta sufletul său pur.

Noi ceilalţi eram pregătiţi să-l ajutăm cu mâncare, dar ticăloşii au împânzit in jurul lui numai informatori ca să nu poată primi nici un ajutor.

(Octavian Voinea, Masacrarea studențimii române în închisorile de la Pitești, Gherla și Aiud, ediție îngrijită de Gheorghe Andreica, Editura Majadahonda, București, 1996, pp. 71-72)