Alexandru Virgil Ioanid, „un tânăr profund religios”
În acest timp, procesul de reeducare continuă1. Se conturează, încetul cu încetul, două tabere: una care vrea să se reeduce, iar alta care nu vrea. Majoritatea oamenilor refuză reeducarea. Fiecare din aceste două tabere se împarte, la rândul ei, în alte două tabere. În tabăra reeducaţilor: unii vor o reeducare totală (Parpalac, Bordeianu…), alţii doresc doar o reeducare de circumstanţă (Vojen, Iosif Costea, Părintele Borşa, Tache Savin, Dumitru Groza…). În tabăra celor care refuză reeducarea există, de asemenea, două orientări: în prima grupă majoritară, domină opinia că trebuie manifestată o minimă maleabilitate, care, însă, să nu depăşească limitele onoarei; în […]