Alte stări sufletești
Am trăit într-o vreme situația în care, starea de liniște și tăcerea deveneau neliniște și adâncă tulburare. Însă am trecut de aceste praguri rând pe rând: de tărâmurile întunecate ale necunoscutului, cu toate ispitele lor, de tărâmurile morții, ale pustiului fără sfârșit, care au avut unde profunde în viața mea. Însă, dincolo de ele, la un moment dat, a început să dea colțul iarba luminii dumnezeiești, primăvara vederilor mistice, începând să văd lumi din veșnicie, din cer și din viitor.
Mi-a apărut întâi lumina multicoloră, ca un arbore în zare…Arborele vieții?!… Cu timpul am constatat că luminile s-au structurat ca un brad frumos, uriaș, pe fondul universului și acesta, cu timpul, s-a apropiat de mine sau el de el. Nu știu prea bine care…
Tărâmurile întunericului, ale deznădejdii, ale pustiului, ale groazei și cutremurului în duhul meu, ale ispitelor schimonositoare, ale morții hâde din adâncuri nu au încetat să-mi bareze, să-mi oprească drumul, căile spre Dumnezeu.
Totuși, în urma unor lupte istovitoare, când reușeam să mă descătușez, să înving, să trec mai departe de aceste puteri vrăjmașe, dincolo mă aștepta lumina vie, izvoarele vieții veșnice, pe care încercam să le rețin…
Pe măsură ce turnam experiențele mele în versuri, în poeme, uitam tot greul închisorii. Cu cât lupta era mai acerbă, întunericul și ispitele tot mai diversificate, mai subtile și mai grele, cu atât înflorea și mi se destăinuiau cerurile luminii dumnezeiești, mi se arătau mai din plin…
În timp lupta a devenit mai ușoară, lumina apărea în mine aproape instantaneu când mă rugam și, uneori, lumina ședea permanent în mine și în jurul meu și rugăciunea inimii ajunsese să se repete de la sine în ritmul bătăilor inimii mele.
Eu eram atunci lumină și lumina locuia în mine. Creștea Dumnezeu în mine și eu în El.
Am expus și expun în continuare ceea ce am trăit, ceea ce am simțit și am înțeles atunci. Și îl rog pe fiecare să aprecieze ce este bun și ce este rău de aici, ce rămâne valabil pentru dreapta credință.
Eu nu am veleități mai mari, decât acelea că am văzut, am auzit, am înțeles și am trăit acestea pe care le mărturisesc.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!
(Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu şi viaţa sa, comentate de către ucenicul şi fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. Vol. I, Teologie pentru azi, București, 2010, pp. 308-309)