Aurel Pandurescu – un ”fachir” al dreptei credințe
Într-o bună zi, când Zaharia s-a întors de la Ţurcanu, şi-a început ritualul, ca de obicei, prin antreul muzical care prevestea iminența torturii. Aducea de astă dată o nouă metodă, care presupunea atât condiţie fizică, cât şi un antrenament îndelungat.
Iată procedeul utilizat. Cel torturat era dezbrăcat în pielea goală şi descălţat. De reţinut faptul că era iarnă şi în cameră era frig. Hainele, rufele şi încălţămintea erau legate la un loc în cămaşă, iar bocceaua trebuia făcută în aşa fel încât să poată sta pe cap. Torturatul trebuia să se urce pe tineta de necesităţi. Cu bocceaua pe cap şi mâinile ridicate, trebuia să stea într-un picior. Avea voie să schimbe piciorul când nu mai putea rezista.
Singura relaxare era atunci când cineva trebuia să se servească de tinetă. Cel de pe tinetă se dădea jos şi apoi se urca din nou. Ne mai destindeam şi atunci când se servea masa. (…)
Un camarad, Aurel Pandurescu, a îndurat această poziţie timp de trei zile şi trei nopţi. Dimineaţa ne sculăm şi-l vedeam pe Pandurescu în aceeaşi poziţie de cu seară şi ne înspăimântam, punându-ne întrebarea de unde avea resurse ca să poată suporta atâta timp acest supliciu.
Totuşi, după trei zile şi trei nopţi a căzut şi el ca un buştean de pe tinetă. Norocul lui că a căzut între tinetă şi prici, amortizând puţin lovitura, căci, de ar fi căzut cu fața pe ciment, putea muri pe loc. În momentul când Pandurescu a căzut, nu era decât Măgirescu în cameră, Zaharia lipsea. Şi atunci am observat pe fața lui Măgirescu o schimbare. I-a cerut lui Tudose să-l consulte pe cel căzut. Acesta a recomandat să i se facă frecţii pe tot corpul; picioarele, de la genunchi în jos, erau cianozate.
După ce Pandurescu şi-a revenit din leşin, spre seară, şi-a luat bocceaua şi, aşa gol, a vrut să se suie din nou pe tinetă. Zaharia nefiind în cameră, Măgirescu a avut curajul să-i spună lui Pandurescu să se îmbrace şi să stea lungit pe prici la locul lui. Nemişcat, Pandurescu a dormit o zi şi o noapte, fără să fie bătut şi fără să mănânce. Iar Zaharia, probabil la sfatul lui Măgirescu, l-a lăsat în pace în tot acest timp.
Cazul lui Pandurescu a rămas pentru noi toţi simbolul rezistenţei fizice şi morale, iar în urma torturii acesteia i-a rămas o poreclă: „bătrânul fachir”.
De aici se poate vedea că oamenii sunt foarte deosebiţi, chiar şi numai din punct de vedere fizic. Încercările de le Piteşti şi Gherla au infirmat însă multe păreri preconcepute. De unde să fi izvorât atâta tărie şi răbdare? Din carne şi din oase?
(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării)
decembrie 15, 2013 @ 6:17 pm
Aș mai adăuga, cu riscul să mă înșel, din cartea „Întoarcere la Hristos” a lui Ioan Ianolide, deşi nu dă nume, povesteşte că l-a recunoscut pe cel căruia în închisoare i se spunea ”fachirul” la o mănăstire de lângă Bucureşti, unde vroia (fachirul) cu tot dinadinsul să intre ca frate, iar stareţul îl pusese să păzească vacile şi-l umileau în tot felul ca să-l facă să se răzgândească. Apoi a aflat după mulţi ani de el, în vizită la mănăstirea Sihăstria fiind, de acelaşi (bănuiesc eu că Aurel Pandurescu) retras acolo, şi care nu primea să vadă pe nimeni dar ajunsese la măsuri foarte mari duhovniceşti. Aş vrea tare mult să ştiu dacă într-adevăr este vorba despre aceeaşi persoană, şi deasemenea să-i văd chipul, pentru că nu se găseşte pe net nici o poză de-a dânsului.
decembrie 16, 2013 @ 7:49 am
Doamne ajută, Adina!
”Fachirul” de care vorbea Ioan Ianolide este părintele Marcu Dumitru de la Sihăstria: [url]http://www.fericiticeiprigoniti.net/marcu-costica-dumitru/344-vacarul-de-la-manastire-si-calugarul-din-munti[/url]
Dialogul se purta între Ioan și Ilie… Cleopa, marele luminător al neamului.
Mai multe înformații despre părintele Marcu Dumitru găsești aici: [url]http://www.fericiticeiprigoniti.net/marcu-costica-dumitru[/url]
Deocamdată nu avem vreo fotografie cu părintele Aurel Pandurescu, nici alte informații care să-i creioneze portretul duhovnicesc.
decembrie 17, 2013 @ 8:45 am
Mulţumesc frumos, Dan, îmi doream foarte mult să ştiu cine era acest părinte, am presupus că era Aurel Pandurescu din cauza poreclei. Sunt relativ la începutul lecturilor despre martirii închisorilor.
Doamne ajută!
decembrie 17, 2013 @ 1:06 pm
Îmi aduci aminte de mine Adina. 🙂
Și eu îmi doream foarte mult să știu cine era acel mărturisitor ”fachir” din ”Întoarcerea la Hristos”. Au trebuit să treacă câteva luni de căutări dar mi-a cântat inima de bucurie când am aflat.
Spor la lectură, perioada Crăciunului este una excelentă de a citi cărți și materiale duhovnicești.
Domnul să te aibe în pază!
august 31, 2014 @ 1:46 am
Tatal meu era bun prieten cu Aurel Padulescu de la care a primit 2 volume de poeme ( manuscrise ) si daca este cineva interesat sa le achizitioneze sa ia legatura cu mine.
Cu respect Vlad
iunie 28, 2015 @ 9:46 pm
Pandurescu Aurel a fost bunicul meu. Nu a fost duhovnic sau preot sau orice altceva, a fost un om simplu cu mare credinţă în D-zeu şi nimeni sau nimic nu putea să-i ia asta. D-zeu să vă aibă în pază!
iulie 17, 2015 @ 7:09 pm
Darius, eşti binecuvântat de Dumnezeu să te tragi dintr-un asemenea neam, asemenea „sămânţă”. Nu este important dacă este preot sau nu, eu de când am citit în cartea lui Dumitru Bordeianu despre el, am tot căutat să găsesc o poză de-a dânsului, date despre el, chiar şi când am înţeles că nu este unul şi acelaşi cu părintele Marcu. Cum spune şi autorul, este simbol al rezistenţei, este dovada felului în care Dumnezeu îi ajută pe cei ai Săi să depăşească orice limite. Mi-am dorit să văd cum arată un asemenea om, să-i văd chipul. Să mă bucur că asemenea om a existat şi să sper că mai sunt oameni ca el. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
octombrie 6, 2015 @ 5:31 am
[quote name=”Darius”]Pandurescu Aurel a fost bunicul meu. Nu a fost duhovnic sau preot sau orice altceva, a fost un om simplu cu mare credinţă în D-zeu şi nimeni sau nimic nu putea să-i ia asta. D-zeu să vă aibă în pază![/quote]
Bună Darius
Cum am putea să luăm legătura ? Tatăl meu a fost prieten cu bunicul tău și am ceva de la el.
Cu respect Vlad
octombrie 10, 2015 @ 3:04 pm
[quote name=”Vlad”]
Bună Darius
Cum am putea să luăm legătura ? Tatăl meu a fost prieten cu bunicul tău și am ceva de la el.
Cu respect Vlad[/quote]
popa.marius72@yahoo.com
Darius
octombrie 9, 2015 @ 10:27 am
D-nu Vlad, ma puteti contacta pe email: popa.marius72@yahoo.com !!!!! DARIUS