Beti – Era atât de curată şi de gingaşă, atât de pură şi de cuminte, încât credeai că e un înger coborât printre noi
Îmi amintesc de o tânără – o adolescentă firavă, de 17 ani, care a fost arestată şi ţinută un an de zile la Securitate, pentru ca, după aceea, s-o condamne la 12 ani muncă silnică şi 5 ani degradare civică – la fel ca şi pe mine. Se numea, aşa de frumos, Elisabeta Crâng… Noi, deţinutele, îi spuneam: Beti… Era atât de curată şi de gingaşă, atât de pură şi de cuminte, încât credeai că e un înger coborât printre noi.
Uneori, când aveam de lucru la coşercărie, se aşeza într-un colţ, îşi lua materialul lemnos, pe care-l împleteam cu fire groase de nylon, îşi făcea discret o sfântă cruce, se apuca de lucru şi nu vorbea cu nimeni, decât numai cu bunul Dumnezeu…
Fața i se lumina, iar părul ei blond, împletit într-o coadă bogată, părea o coroniţă de aur pe capul frumos pieptănat. Când ne înapoiam seara în celulă, se îndrepta tăcută spre patul ei de suferinţă, aproape de tineta (butoiul în care ne făceam necesităţile) şi, până când sosea terciul de seară – de obicei, o zeamă lungă de arpacaş – lăsa impresia că ascultă pe Cineva de departe… Stătea în picioare, cu capul rezemat de fierul patului, faţa i se lumina, iar ochii ei mari şi pătrunzători spărgeau, parcă, zidurile reci, iradiind doar pace şi linişte. Părea un crin alb înflorit în toată splendoarea lui în noaptea adâncă a temniţei.
(Iuliana Preduț-Constantinescu – Speranțe încătușate, Editura Tiparg, 2000)
noiembrie 7, 2013 @ 2:04 pm
Eu o cunosc pe Betty Cring, este – de o viata – prietena mamei mele. Traieste in Craiova…si este o persoana absolut speciala