Biblia a fost cea mai bună hrană sufletească a deținuților

Veneau în temnită la Aiud, rând pe rând, tot mai multi,unii condamnati, unii numai în lagăr, dar toti cu acelasi regim detemnită. Veneau fosti senatori, fosti deputati din diferite guvernări, burghezi cu oarecare stare mai bună, militari, etc.

Orientarea Partidului Comunist era ca toti senatorii si deputatii ce s-au perindat între anii 1918 si 1944, dacă nu s-au înscris până la finele lui noiembrie 1945 în partid, să fie arestati.

Veneau cu unele haine, dar si cu cărti de rugăciune, cărti religioase, si mai ales Biblia.

Această carte sfântă, Cartea Cărtilor, carte inspirată, Dumnezeiască, a fost cea mai bună hrană sufletească a detinutilor crestini din toate timpurile si de oriunde. Ajutorul ei a fost pentru ei imens. Unii s-au refăcut prin ea, s-au regăsit, s-au recules. Multora le-a dat linistea. Pe unii i-a salvat de la nebunie. Pe altii i-a cumintit si i-a făcut întelepti, tuturor le-a fost de mare ajutor.

Dostoievski, cinci ani cât a stat în închisoare, n-a avut voie să aibă altă carte, dar i s-a lăsat Biblia, Sfânta Scriptură. Cum a lucrat Sfânta Scriptură asupra lui se vede din măreata lui operă de după aceea. Este, cred, cel mai mare romancier al lumii alături de Tolstoi si Balzac. Dar, de la sfârsitul lui 1945, Biblia a început să fie vizată de administratia temnitei. I se permitea intrarea în temnită dar nu era bucuroasă de citirea ei. Biblia sosea la Aiud în diferite limbi.

Pe lângă română, venea în limba franceză, engleză, italiană, germană, maghiară si tot Vechiul Testament în ebraică.

Din 1946, după ce Mares, subdirectorul, s-a instalat bine la Aiud, a început vânătoarea cărtilor religioase si mai ales a Bibliei. Noi, detinutii vechi, i-am îndemnat pe toti să le citească cu grijă si, pe cât se poate, să le ascundă după citire. Ascunderea se făcea mai ales în salteaua de paie. Ea ti se confisca dacă te găseau citind, dar mai apoi căutau si prin celulă. Cărtile confiscate se trimiteau la ars odată cu lemnele care încălzeau celularul. Cu încălzirea a fost pus atunci un sergent, soferul lui Pantazi, fostul ministru de război.

M-am dus la el la subsol si i-am spus:

– Ce cărti ai tu aici, la ars?

Mi le-a arătat. Erau de tot felul. Am dat de câteva Biblii, Noul Testament si unele cărti de rugăciuni. Le-am pus deoparte, ascunse, si i-am spus:

– O să vin să le iau. Toate cărtile de felul acesta le alegi si le pui deoparte. Şi, pe măsură ce vin, mă anunti si eu vin să le iau. Să nu le arzi cumva ca să nu te ardă Dumnezeu că ai ars cartea Lui trimisă oamenilor pentru învătătură.

El a fost cu totul de acord si cu bucurie a primit îndemnu lmeu. Eu le luam pe rând si le dădeam discret oamenilor, cui se nimerea, căci pe unii în a căror stăpânire fuseseră nici nu-i cunosteam. Asa am lucrat mereu. Le ascundeam în dulapurile bisericii ortodoxe din Aiud, de unde le puneam în strană, de unde fiecare doritor era îndemnat să-si aleagă ce pofteste si să le ascundă în celule si apoi să le pună înapoi. Procedam ca primii crestini care ascundeau cărtile sfinte si nu le predau asupritorilor păgâni.

(Pr. Nicolae Grebenea – Amintiri din întuneric)