Bogdanovici – victima „privilegiată” a lui Țurcanu

Dacă sinuciderile erau excluse, de ucis, în schimb, se ucidea la Piteşti. Cele mai deseori, Ţurcanu era cel care ucidea cu mina lui prin torturi neîndurătoare.Victima lui privilegiată a fost Bogdanovici, pe care-l considera responsabil de arestarea lui şi pe care s-a răzbunat însutit.

În Camera 4 Spital, Ţurcanu s-a „ocupat” special de Bogdanovici, căruia i-a rezervat cele mai terifiante schingiuiri. I-a zdrobit dinţii, unul câte unul (când a murit nu mai avea nici unul).

Timp de trei zile, fără întrerupere, a jucat pe pântecele şi pe pieptul lui, auzind cum îi troznesc şi i se rupoasele. Victima avea o rezistenţă nemaipomenită. Numai după vreo sută de hemoragii interne a fost dus la infirmeria închisorii în comă, cu ruptura pancreasului şi cu intestinul perforat. A mai trăit încă două săptămâni şi s-a stins în Joia Mare 1950, spunînd că se bucură că moare, că suferinţele sale au reprezentat o dreaptă ispăşire a păcatului de a fi acceptat să stea de vorbă cu comuniştii şi să încerce punerea în aplicare a primului plan de reeducare prin citirea de texte marxiste la închisoarea din Suceava. Bogdanovici n-a apucat să fie reeducat, să intre în O.D.C.C, să devină torţionarul altora. Setea de răzbunare a lui Ţurcanu i-a curmat zilele mai înainte.

(Virgil Ierunca – Fenomenul Pitesti)