Burada – alt trimis de la centru
La o săptămână a apărut altă figură de la Centru. Un tânăr de 25-30 ani, recrutat probabil dintre bătăuşii cu care comuniştii convingeau ţăranii să se înscrie în colectivă; Se numea Burada. De două-trei ori pe săptămână, strângea în curte mulţimea elevilor şi dându-şi aere de reprezentant al clasei muncitoare, vorbea despre comunism, URSS; Marx, Engels, Lenin, Stalin în termeni şi într-o expunere aşa de hilară încât credeai că vei plesni dacă nu termină.
Chinul dura două-trei ore. Incheia cu aceeaşi frază: „Anglo-Nord-Americanii, vor un nou război! Tovarăşi, acum sunt douã şlagăre: socialist şi imperialist (aţi citit bine, „şlagăre”). Dar şlagărul socialist va învinge şlagărul imperialist. Apoi dădea tonul, făcând semn copiilor să-l urmeze: „Şi ca mâine cântul nostru, răsuna-va peste ocean!” Dar copiii tăceau.
– De ce nu cântaţi? Poate nu-l ştiţi! Poate îl ştiţi pe ăsta. Şi dădea iarăşi tonul, mai ridicat: ,,Pân’ la unul o să piară duşmanii ce ne-au robitl”
– De ce nu cântaţi, se adresa unuia dintre elevi?
– N-avem voce… A rămas la securitate!
– Suntem răguşiţi… am răcit, intervenea altul.
– Nu ştim cântecul… bate vântul… răspundeau elevii ironizându-l.
– La următoarea şedinţă vi-l aduc scris. Până vin să faceţi un paravan.
A mai venit de câteva ori, apoi a dispărut o vreme. Am auzit cã ar fi revenit după ce am fost izolat.
(Virgil Maxim – Imn pentru crucea purtată)