Cântecul potirului
Când holda tăiată de seceri fu gata
Bunicul şi tata
Lăsară o chită de spice în picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,
Bunica şi mama
Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii
Ca pâinea, dând abur cu dulce miros,
Părea ca e barba lui Domnu Cristos.
Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfă pe cruce,
Hrăneşte-mă mamă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.
Din coarda de viţă ce-nfăşură crama
Bunica şi mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea;
Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos
La casnele Domnului nostru Cristos.
Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul şi tata
In joc de călcâie jucând nestemate
Ce lasă ca rana şiroaie-nspumate,
Copile, grăiră, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Cristos.
Şi iată potirul la gură te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce;
Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate şi lanuri mănoase,
Pământul acesta, Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveşte-te-n vie şi vezi-te-n grâne
Şi sângeră-n struguri şi frânge-te-n păine,
Tu, viaţă de-a pururi a neamului meu.
iulie 5, 2016 @ 8:46 pm
In poezia asta Crainic a preferat forma „Cristos”. De ce ati modificat ? Chiar daca corect este „Hristos”, din moment ce poetul a scris „Cristos”, din respect pentru el, trebuia lasat cum a scris, nu ne apucam noi sa corectam poeziile.
iulie 6, 2016 @ 1:47 pm
Bună-ziua doamna Elena!
Mulțumesc pentru sesizare însă nu este nevoie să faceți și procese de intenție. Pe mine nu mă deranjează cu nimic forma „Cristos”, câtă vreme este vorba de unul și același Hristos.
Nu țin minte să fi operat o astfel de modificare în text, cel mai probabil am dat copy-paste la poezie după o variantă găsită online.
Abia acum, cu sesizarea dumneavoastră am confruntat textul de față cu originalul, ca să mă conving, după care am operat modificările.
Probabil că mai sunt astfel de poezii „adaptate” față de edițiile consacrate, dar așa le-am luat cules de pe alte site-uri, fără o verificare prealabilă. Sperăm să vină cât mai curând clipa când vom îndrepta aceste neajunsuri și vom oferi „originalele”.
O zi frumoasă.
iulie 26, 2016 @ 10:04 am
O poezie cat un curs de teologie mistica.Un singur lucru insa, ma nedumereste.Poezia este putin schimbata fata de varianta de temnita pe care am aflat-o chiar de la un marturisitor intemnitat la Aiud,parintele vrednic de pomenire Craciun Opre din Cincis,jud.Hunedoara,trecut la Domnul in ziua de Florii 2012.Despre ce este vorba? Intr-una din vizitele la spital la parintele Craciu,m-a intrebat daca stiu poezia lui Crainic „Cantecul potirului”.I-am raspuns ca da,am citit-o,dar nu o stiam din memorie.Parintele mi-a recomandat sa o memorez.Zis si facu. Am sosit acasa,am luat cartea de poezii „Soim peste parpastie/Poezii alese”,pe care o aveam,am memorat poezia,iar a doua seara l-am vizitat pe bunul parinte Craciun l,la spital.Bucuros ca am memorat poesia ,i-am recitat-o cu drag.Parintele m-a intrerupt in cateva randuri si mi-a corectat din memorie textul poesiei-si avea o memorie ,parintele….- recitandu-mi varianta de temnita.Eu,care ma straduisem sa memorez poesia si ma bazam pe memoria proprie,am indraznit sa-l contrazic pe parintele ca,de,daca asa scrie la carte….nu are dreptate parintele.Parintele m-a privit oarecum ciudat,parca trecea dincolo de mine cu privirea sa trista,apoi,mi-a spus sa aduc cartea.Am adus cartea,iar parintele recita varianta invatata in temnita Aiudului de la unul ce avusese privilegiul sa stea in celula cu Crainic.Am comparat variantele si parintele,cu spiritul fin de observatie, amestecat totdeauna cu umor,ce-l caracteriza zise:”ai vazut ca si aici au reusit sa intervina schimband poezia in punctele cheie,dogmatice.Desi trecusem prin facultatea de teologie,eu nu sesizasem nimic anormal.”Crainic,teologul misticii crestine,n-ar fi inlocuit niciodata aceste cuvinte in poesie,pentru ca schimba dogmatic intelesul.Nu ma hraneste nici mama de sfant Dumnezeu,nici mana israelitilor,ci in Potir se afla CARNE de Sfant Dumnezeu,Carnea lui HRISTOS.Nu ma adapa seva care circula prin plante,ca principiu al vietii,ci VIATA INSASI, SANGELE LUI HRISTOS.Asa sunt versurile cum ti le spun eu:” Hraneste-ma CARNE de Sfant Dumnezeu”,adica TRUPUL LUI HRISTOS,real, si „Adapa-ma SANGE de Sfant Dumnezeu”,adica chiar Insusi Sfantul si Scumpul Sange al lui Hristos,nu simboale,metafore,seva,zise cu foc de predica parintele Craciun.Si mai sunt si alte mici modificari fata de varianta de temnita,dar pe acestea doua le-am retinut.Pentru cei ce doresc sa stie varianta de temnita a acestei frumoase poezii crestine,le pot sta la dispozitie cu inregistrarea parintelui Craciun Opre,recitand poesia invatata in Aiud.Sper sa se apropie de original…Parintele este o sursa mai credibila decat o editura sau Internetul.
iulie 27, 2016 @ 10:27 am
Domnule Dan Vasile vă anunț cu bucurie că nu există „originale” ale poeziilor create în închisoare care au avut largă răspândire, fie și din simplul motiv că însăși autorii creațiilor au intervenit în repetate rânduri în forma inițială a compoziției.
Mai mult însă, chiar procesul de memorare și transmitere a poeziilor a fost principalul factor ce a determinat răspândirea pe variante!
De pildă, un factor obiectiv care a determinat apariția pe variante a poeziilor din închisoare a fost lipsa posibilității de transmitere a diacriticelor în limbajul morse. Neputându-se transmite diacriticile, deținuții receptori au fost nevoiți să interpreteze cuvintele și nu întotdeauna au intuit originalul, uneori schimbând semantica cuvintelor.
De cele mai multe ori memoria deținuților a avut și mici scăpări în timp, lucru absolut firesc, așa că au apărut mici înlocuiri de cuvinte cu același sens, schimbări de prepoziții, etc., care să refacă ceea ce a pierdut memoria, fie și involuntar. Uneori s-au adaptat poeziile, schimbându-li-se întenționat rimele pentru a li se da o formă mai șlefuită decât cea învățată inițial.
Vă mai dau și un alt exemplu: Poeziile de temniță ale lui Radu Gyr, așa cum au fost ele cunoscute prin publicare, sunt varianta memorată de regretatul Dumitru Cristea, la rândul său poet al închisorilor. Deci volumul de versuri „Sângele temniței” spre exemplu, nu este publicat după eventuale manuscrise ale lui Radu Gyr. Dar multe din poeziile lui Gyr se găsesc și în manuscrisul „Caietele tristeții – poezii din închisoare” al fostului deținut politic Costache Caragață, încă nepublicate și prea puțin cunoscute.
Mai mult chiar, întreaga literatură a memorialisticii de detenție este înțesată de poezii ale marilor titani Radu Gyr și Nichifor Crainic, fiecare autor redând defapt propriul „original”.
De aceea, nu avem decât să ne bucurăm de unitatea în diversitate a variantelor de poezie carcerală, la care toți deținuții, fie autori sau transmițători au luat parte ca și creatori. Atâta doar, că trebuie identificați transmițătorii variantelor.
Eu vă rog, dacă nu vă este prea greu, să-mi transmiteți varianta memorată de părintele Crăciun, și vă promit că o voi publica și voi face tot posibilul ca acea variantă să fie cunoscută ca atare.