O! Fecioară prea miloasă,
Care atunci ai alergat,
Şi cu mâna ta duioasă
Pe Iisus l-ai mângâiat,
Tu, ce faţa-nsângerată
Cu năframa I-ai uscat,
Şi-ai căzut îngenuncheată
Lângă chipul înspinat,
Vino astăzi tu, fecioară,
Vino cu năframa ta
Şi în temniţă coboară
Către cei ce zac în ea…
Căci acolo-n închisoare,
Lacrimi curg neîncetat,
Nu e râs nici sărbătoare
Numai plânset şi oftat.
Şi acolo, prea milioasă,
O fecioară ve-i afla,
Ca şi tine de frumoasă,
Cu podoabă ca a ta.
Ea acolo zace-n chinuri
Ochii îi sunt viu izvor,
Şi în lacrimi şi suspinuri
Ea se mistuie de dor.
Tu să-ţi iei năframa-ţi sfântă
Şi să ştergi al ei obraz,
I-alină dorul ce-o frământă,
Să ridici-al ei nezaz.
Şi s-o faci să simtă iară
Dorul nostru-a[l] tuturor,
Ca un vânt de primăvară
Dulce şi alinător.
Şi s-o mângâi, o fecioară
Ca pe Dulcele Iisus,
Şi s-o faci să n-o mai doară
Astăzi chinul ei nespus.
Ca de praznicul tău mare
Când te bucuri tu în Cer
Ea să simtă uşurare,
În nevoi şi în dureri.
O! Fecioară prea miloasă, Care atunci ai alergat, Şi cu mâna ta duioasă Pe Iisus l-ai mângâiat, Tu, ce faţa-nsângerată Cu năframa I-ai uscat, Şi-ai căzut îngenuncheată Lângă chipul înspinat, Vino astăzi tu, fecioară, Vino cu năframa ta Şi în temniţă coboară Către cei ce zac în ea… Căci acolo-n închisoare, Lacrimi curg neîncetat, Nu e râs nici sărbătoare Numai plânset şi oftat. Şi acolo, prea milioasă, O fecioară ve-i afla, Ca şi tine de frumoasă, Cu podoabă ca a ta. Ea acolo zace-n chinuri Ochii îi sunt viu izvor, Şi în lacrimi şi suspinuri Ea se mistuie de dor. Tu să-ţi iei năframa-ţi sfântă Şi să ştergi al ei obraz, I-alină dorul ce-o frământă, Să ridici-al ei nezaz. Şi s-o faci să simtă iară Dorul nostru-a[l] tuturor, Ca un vânt de primăvară Dulce şi alinător. Şi s-o mângâi, o fecioară Ca pe Dulcele Iisus, Şi s-o faci să n-o mai doară Astăzi chinul ei nespus. Ca de praznicul tău mare Când te bucuri tu în Cer Ea să simtă uşurare, În nevoi şi în dureri.
