Ce mâncare primeau deținuții…
O alta încercare ce a macinat din temelii viata detinutilor a fost foamea; foame redata cu autenticitate în poeziile lui Radu Gyr si cele ale lui Nichifor Crainic; foamea cronica, insuportabila, care a umilit, a degradat si a pus în situatii de compatimit pe multi dintre detinutii incapabili sa suporte ceva ce depasea limitele rabdarii.
Cum era posibil ca, timp de 16 ani, sa te roada acest vierme neadormit, sa nu te saturi niciodata si nici macar sa-ti potolesti, cât de cât, foamea? Câta vointa, câta rabdare, câta înfrânare, le-a trebuit acestor detinuti, ca sa supravietuiasca? Doamne! N-a fost o luna-doua, un an-doi, ci 16 ani!
Ca fost student la medicina, cunoscând fiziologia si biochimia normala a omului, m-am întrebat întotdeauna care este limita de rezistenta a omului la foame. Si marturisesc ca n-am gasit raspunsul.
As pune întrebarea si specialistilor: este oare posibil ca timp de 16 ani, în interval de 24 de ore, masa sa nu varieze decât între 600 si 900 de calorii (în ultimii doi ani ajunsese în jur de 1000 de calorii), iar în conditiile de pedeapsa, în jur de câteva sute? Cât priveste valoarea nutritiva – hrana fiind alcatuita numai din deseuri, ce nu se vindeau la aprozarele socialiste – comunistii au gasit de cuviinta ca ea sa fie cum a fost…
Mâncarea era constituita din arpacas, orz decorticat, rar fasole, varza, dovleci, gulii, cartofi, care nu se vindeau, si napi porcesti. Iar carnea – resturi nevandabile: copite, bojoci, buze, pielite si capete de animale care, în tarile capitaliste nu s-ar fi dat nici macar câinilor. Si toate acestea erau în buna parte alterate.
Îmi aduc aminte de un fapt pe care nu-l voi uita toata viata mea. Eram în curtea închisorii la Gherla, nu departe de bucatarie, când am vazut cum detinutii de drept comun scoteau din beciul sectiei a II-a capete de bovine intrate în putrefactie. Cu un bat lung introdus prin teste, ca sa fie tinute la distanta, – atât era de insuportabil mirosul – carausii fugeau cât îi tineau picioarele pâna la bucatarie. Aici le azvârleau într-un butoi cu apa, unde erau spalate si puse în cazane, pentru hrana detinutilor politici. Cei de drept comun aveau un alt meniu.
Din cauza acestor deseuri multi detinuti s-au îmbolnavit de ficat, de rinichi si de stomac, în special cei în vârsta si cei care în libertate avusesera un regim alimentar mai deosebit. Ce elemente nutritive puteau contine aceste alimente? Si totusi detinutii politici au trait cu asa ceva.
(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării)
