Ce reprezintă botezul lui Nicolae Steinhardt?
De cîte ori mi se da posibilitatea sa evoc botezul parintelui Nicolae Steinhardt, mi se ofera prilejul de a evoca providenta divina, prin aceea ca eu am fost o mîna întinsa din partea Bisericii Ortodoxe Crestine în numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, parintele Nicolae, sa fie o mîna întinsa catre intelectuali si tineret si sa le spuna:
“Iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfîntului Botez, ca Pavel pe drumul Damascului, caci altfel cum se poate explica starea de fericire pe care am trait-o eu, imediat dupa savîrsirea botezului, de catre calugarul meu‚ (Pr. Mina), decît ca botezul este adevarat, ca Sfintele Taine sînt adevarate” (Jurnalul Fericirii, Cluj, 1995, p. 85).
Da, vin sa spun, ca aici vedem o mîna a proniei dumnezeiesti. un mod de a ne vorbi, un mod de a comunica cu noi, fiii Bisericii, fiii Împaratiei Sale, într-o perioada cînd puterea întunericului pagîn se abatuse asupra noastra si omenirea (o treime din lumea crestina) cazuse prada puterii antihristice. Soarele, Evanghelia lui Hristos, a fost umbrita de întunericul ideologiei materialiste, comuniste. Ierarhia bisericii a fost data la pamînt de pe firmamentul Bisericii Ceresti, iar societatea crestina fusese însîngerata, iata ce putem spune diferitelor categorii sociale din Rasarit, care au patimit ca si Nicolae Steinhardt, pe cînd se afla în penitenciarul Jilava, în anul 1960.
La acelasi penitenciar ma aflam si eu în acea perioada, în celula 18 de pe reduit. Era o celula foarte aglomerata, paturile supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al treilea; cînd, într-o noapte, usa se deschide cu zgomot si este împins în celula un om cu bocceaua sub brat, înspaimîntat si nedumerit, nestiind ce are de facut, toate paturile erau ocupate, ba erau si cîte doi în pat.
Eu, observîndu-l, i-am facut semn sa se urce la mine. El a gîndit atunci ca nu are altceva de facut decît “sa se urce ca maimuta pe craca” (Jurnalul Fericirii, pp. 82-84). Îi zic: “Hai sa mai dormim o tîra, caci acusi se face ziua”. “Multe multumiri” – raspunde noul venit si se supune docil.
Dimineata facem cunostinta, aflu ca este evreu si face parte din grupul intelectualilor Constantin Noica. Sînt condamnati pentru ca aveau clubul lor si convingeri crestine si de spiritualitate româneasca, nefiind de acord cu ideologia materialista atee, motiv pentru care au fost condamnati la ani grei de temnita, pedepsele fiind cuprinse între 10 si 20 de ani de închisoare. Evreul fusese condamnat la 11 ani de închisoare, pentru ca era membru al acestui grup (toti, membri ai Uniunii Scriitorilor) si nu a primit sa-i denunte, ramînînd fidel prietenilor sai. Desi nu era crestin si nici de nationalitate româna, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, ramînînd alaturi de colegii lui din Uniunea Scriitorilor, aparînd alaturi de ei o cauza dreapta.
De la început, detinutul evreu s-a atasat foarte mult de mine, l-a impresionat faptul ca eu n-am manifestat nici un fel de retinere fata de persoana sa, chiar daca el era evreu, iar eu, un paroh monah crestin. De asemenea, l-a impresionat si faptul ca eu eram condamnat tot pe motiv ca luasem atitudine fata de abuzurile autoritatilor comuniste, manifestate vis-a-vis de biserica. Aceasta a fost pentru el un sprijin moral, întarindu-se în convingerea ca nu a gresit cînd a ales sa lupte pentru o cauza dreapta.
“Iata cu adevarat israelitean în care nu este viclesug” (Ioan, I, 46-48).
Da, Nicolae Steinhardt a aflat pe cel despre care a scris Moise în lege. Iar Domnul îl scoate în evidenta, aratînd ca este cu adevarat fara viclesug. Cînd l-a chemat Domnul, el a raspuns cu daruire pîna la jertfa, cu o mortificare întreita.
Da, de trei ori a dat dovada ca accepta lepadarea de sine (mortificarea) si anume:
– cînd s-a hotarît sa ramîna fidel grupului alcatuit din oameni de cultura crestini si romîni, fara sa-i tradeze;
– cînd a cerut botezul crestin, renuntînd la Legea Vechiului Testament;
– cînd a cerut sa depuna votul monahal în Manastirea Rohia, lepadîndu-se întru totul de duhul lumesc.
Iata ca Domnul ne cerceteaza prin grupul de intelectuali care s-au dovedit solidari în credinta lor, marturisind-o chiar cu pretul vietii. Pentru aceasta, Domnul le confirma credinta lor si atitudinea lor statornica si demna pe care o scoate în evidenta prin faptul ca îl cheama pe Nicolae Steinhardt la botez. Aratînd ca botezul este adevarat si adevarate sînt toate Sfintele Taine.
Deci, cu alte cuvinte, si voi, cei din grupul Noica, aparati o cauza dreapta si sfînta.
Autenticitatea botezului crestin, a prezentei harului în Sfintele Taine, este confirmata si de starea de fericire pe care Nicolae Steinhardt o traieste imediat dupa botez.
Iata cum ne vorbeste Domnul într-o perioada foarte critica, cînd în mod grav în special intelectualii se lepadau de credinta, propagînd ateismul si rationalismul pagîn.
Da, Domnul ne vorbeste prin israeliteanul în care cu adevarat nu este viclesug. “Veniti la Hristos, eu l-am aflat pe Mesia despre care a scris Moise în Lege.”
Am vrut, prin prezentarea de fata, sa atrag atentia intelectualilor si tineretului despre felul cum ne vorbeste Domnul.
Intelectualii din grupul Noica au marturisit credinta, iar Domnul le raspunde ca într-adevar credinta lor este sfînta si dreapta. Luptati pentru credinta cea dreapta, aparati credinta cea adevarata
As vrea sa fie, cele spuse, un imbold pentru ca si noi, astazi, sa facem mai mult pentru apararea dreptei credinte.
(Pr. Mina Dobzeu)