Cine sapă groapa altuia…

Într-o zi soseşte în inspecţie un maior de securitate de la Ministerul Afacerilor Interne [la mina Baia Sprie n.n.]. Aflasem că îl cheamă CAZABAN.

Ajuns la un loc în mină unde se încărca minereu în vagonet şi unde încărcătorul lua pe lopată cam cât credea el căpoate ridica…Maiorul se declară nemulţumit şi schimbă metoda de încărcare.

Aduce o covăţică metalică ce se încărca jos -desigur mai uşor- dar care plină avea mai mult de 20 de kilograme. Aceasta trebuia ridicată şi răsturnată în vagonet. Randamentul creştea, dar odată cu el creştea şi efortul de ridicare a coveţii. Prea mare ca, realizându-l, să nu ne epuizeze forţele.

Când -peste un an, prin nu ştiu ce minune- fostul maior Cazaban apare la mină ca deţinut. Ce anume s-a întâmplat, nu ştiu. Suficient că fraţii din mină l-au pus să încarce vagonetul cu propria lui inovaţie, adică cu covăţica…

Ce scuze şi-a mai cerut Cazaban… Că n-a ştiut… Că nu şi-a dat seama… Că a fost forţat la rându-i…Zadarnic. Toţi îl priveau cu ochi neprietenoşi.

(Aurel Visovan – Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai parasit?)