Colind

A venit şi-aici Crăciunul
să ne mângâie surghiunul.
Cade albă nea peste viaţa mea,
peste suflet ninge.
Cade albă nea
peste viaţa mea
care-aici se stinge.

Tremură albastre stele
peste dorurile mele. /Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus /pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus /numai lacrimi grele.

Maica Domnului Curată,
ad-o veste minunată! /Înfloreşte-n prag zâmbetul tău drag /ca o zi cu soare.
Zâmbetul tău drag

îl aşteaptă-n prag /cei din închisoare.
Steaua prinde să lucească
peste ieslea-mpărătească.
Şi din nou trei magi /varsă din desagi
aur şi tămâie. Îngerii de sus
magilor le-au pus /cerul sub călcâie.

Lumea-n cântec se deşteaptă,
pe Mesia îl aşteaptă.
Zâmbete cereşti
intră pe fereşti,
vin în orice casă.
Şi în orice gând
arde tremurând
câte-o stea sfioasă.

Numai temniţa posacă
a-mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.

Pentru osândiţi,
Îngerii grăbiţi
Nu aduc colinde.

Peste fericiri apuse
Tinde mila ta, Iisuse.
Cei din închisori
te-aşteaptă-n zori
să le-aduci lumină.
Cei din închisori
te aşteaptă-n zori,
pieptul lor suspină.

O, lisuse Împărate,
iartă lacrimi şi păcate!
Vină să-nchizi uşor
rănile ce dor,
visul ni-l descuie.
Noi te-om aştepta, /căci pe Crucea Ta stăm bătuţi în cuie.