Colonia Cavnic

Prin această colonie, alcătuită din 6 barăci aşezate în mijlocul satului, atât de bine izolate încât nu ştiai unde te găseşti, cu o capacitate de 500 —600 persoane, au trecut câteva mii de deţinuţi cu pedepse mari şi pedepsiţi trimişi de la Canal. Munca se efectua la Orizontul Sf. Gheorghe, deoarece la Sf. Tereza, din cauza căldurii de 42 de grade, nu se mai putea lucra.

Comandant era un ţigan, poreclit Danciu, o brută ca de altfel toţi cei ce conduceau munca forţată.

Condiţiile au fost dure, nu numai în ce priveşte munca, ci şi viaţa după ieşirea din mină. Pentru îmbunătăţirea situaţiei au avut loc nenumărate greve şi proteste. Peste toate acestea, unii cu riscul vieţii au evadat, încercând să-şi câştige libertatea.

În noaptea de 7 Iunie 1953, un grup de 14 oameni hotărîţi au evadat de la mina Cavnic:

Ofiţer Ion Pantazi din cavalerie, fiul generalului Constantin Pantazi; 
Ofiţer Coşereanu Constantin, din blindate; 
Paul Iovânescu, medic din Poiana Mare, 
Ion Ioanid, din Mehedinţi; 
Chiper Gheorghe, ţăran moldovean; 
Miltiade Ionescu, medic, şef de promoţie la liceul militar „Mihai Viteazu”, originar din Galaţi; 
Doi fraţi, Cojocarii, din Vrancea; 
Doi fraţi, Brânzaru, din Vrancea, 
Mircea Vueric, mecanic; 
Titi Spânu, croitor, 
Colea Ungureanu, subofiţer de jandarmi; 
Ciocâlteu Alexandru, din comuna Galiciuica judeţul Dolj, ajuns turnător; 
Au trecut prin Cavnic, pe lângă cei ce şi-au căutat libertatea, mulţi alţii, dar am reţinut pe: 
Doctorul Tudose, care lucra la bucătărie; 
Doctorul Niculae Romanescu, din Craiova; 
Căpitanul Lupu; 
Ionică Baurceanu; 
Dan Cernovodeanu; 
Bratu Alexandru; 
Ion Caraion; 
Colonelul Ştefănescu, cel care a executat pe partizanii din Ucraina ce atacaseră conducerea unei divizii, în 1956, când criminalii de război au fost eliberaţi, a fost rugat de către procuror să declare că a primit dispoziţii să execute pe partizani. A refuzat, şi astfel n-a putut benefecia de decret, trebuind să rămână în continuare.

Badiu Virgil, teolog şi profesor;

Învierea din 1954 s-a făcut în Orizontul Sfântul Gheorghe, iar slujba a fost oficiată de preotul Mocanu Oancea, din Pecineaga. Anul următor, Pastele s-a sărbătorit în aceeaşi atmosferă înălţătoare, participând în plus, la oficiere, preoţii: Raţă, Paul Şefer, Dumitraş şi Butnaru.

Este necesar să aduc în discuţie atitudinea unuia dintre deţinuţi, care şi-a permis să arunce cu noroi în nişte oameni demni, români adevăraţi, din moşi-strămoşi, ce-au încercat să-şi câştige libertatea riscându-şi viaţa. Evadarea din noaptea din 6—7 Iulie 1953 a fost un act de mare curaj şi reuşita ei se datoreşte faptului că cei care s-au angajat au fost nişte caractere hotărîte.

Răstălmăcirea intenţionată e făcută de Marin Preda, în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, iar relatarea aparţine lui Victor Petrini, numele fictiv al unuia dintre cei enumeraţi mai sus şi care, la pag. 65 din volumul 2, spunea:

„Într-o bună zi se întâmplă în lagăr ceva şi situaţia noastră de acum deveni, în amintire, idilică faţă de cea care urmează. Tocmai aceşti turnători, datorită poziţiei lor privelegiate în lagăr, organizară o evadare care le reuşi. Evadaţii fură prinşi chiar în noaptea aceea. A doua zi toţi fură încărcaţi într-un camion şi dispărură din lagăr. Unde-i trimitea? Gardienii lansaseră zvonul că au fost împuşcaţi; în realitate, cum aflarăm mai târziu, au fost împrăştiaţi prin alte închisori şi lagăre, unde au devenit cumpliţi torţionari, înaintaţi deci în grad sub ameninţarea reală că dacă nu vor dori să execute ceea ce li se cere, vor fi executaţi pentru evadarea de la Baia Sprie”

Este o ruşine că acest fost deţinut politic a permis colegului său, Marin Preda, ca denaturând realitatea, să ia apărarea lui Nikolski, Cseller, Dulgheru, Teohari Georgescu, călăii neamului românesc, care au umplut lagărele cu elemente reeducate la Piteşti, adevăraţii torţionari. Aceşti reeducaţi în morala partidului comunist au fost turnătorii, criminalii şi bătăuşii şi toţi care au terorizat pe deţinuţi în închisori.

(Cicerone Ionițoiu – Morminte fără cruce. Contribuţii la cronica rezistenţei româneşti împotriva dictaturii. Vol. II)