vezi galerie foto (7 foto)
Costache Caragață
"Noi n-am luptat cu armele, ci cu răbdarea. O răbdare care se afla dincolo de limitele omeneşti. Şi am putut răbda, pentru că am nădăjduit. Am nădăjduit, pentru că am găsit punctul de sprijin: Crucea şi Rugăciunea. Ele au fost mai tari decât toate armele lumii."
  • 01 Octombrie 1910
  • Bizighești, Făurei, Focșani
  • învățător
  • 8 ani
  • Focșani, Bârlad, Ghencea, Coasta Galeș, Peninsula (Valea Neagră), Borzești, Onești, Noua Culme, Galați, Aiud
  • 08 Martie 2006
  • Tichiriș (Vidra), Vrancea
    • Caietele tristeții. Însemnările unui învățător în cătușe pentru copiii liberi

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

M-am născut în com. Făurei, raionul Focşani, la data de 1 octombrie 1910. Părinţii mei, Vasile şi Catrina locuiau la naşterea mea în satul Bizigheşti, comuna Făurei. Aici aveau 15 ari loc de grădinărie şi 0,50 ha. teren arabil, din care-şi scoteau cele de trebuinţă.

Nu împlinisem încă 6 ani, când războiul din 1916 ne sileşte să ne strămutăm domiciliul. Tatăl meu a fost chemat sub arme, iar mama, numai cu ce a putut încărca într-o căruţă, a fost nevoită să se refugieze departe de zona periculoasă a frontului. Acolo, în comuna Poiana raionul Tecuci, am stat până la sfârşitul războiului.

[...] Nici nu vă puteţi închipui ce inimă de aur are acest Om, mic de stat, ca şi Ştefan cel Mare!...

Am avut marele noroc, esenţial pentru devenirea mea, să stau un an şi jumătate în închisoarea din Aiud, într-o celulă de pe etajul al III-lea, cu Domnia sa.

Un creştin până-n ultima fibră a existenţei umane, un om de o smerenie de neînchipuit şi de umilinţă, în sensul creştin al cuvântului, faţă de toţi ceilalţi câţi eram acolo.

Stimată doamnă Monica şi dragă domnule Dinu1, 

Familia Caragață: Costache, Elena, Cornelia și OlgaA trecut mai bine de-un an, de la decesul soţiei mele şi nu pot încă să-mi revin din durerea care m-a copleşit.

Nu pot crede c-a plecat pentru totdeauna şi că n-am s-o mai văd niciodată. Mă uit în jurul meu şi peste tot dau cu ochii peste lucruri care-i aparţineau.

Aici este patul în care a decedat, după o noapte de veghe şi de tăcere adâncă. În cuier, atârnă îmbrăcămintea pe care o-mbrăca în fiecare dimineaţă. Într-un colţ al camerei, un dulap modest cu tot felul de mărunţişuri, între care şi ochelarii cu care trudea aproape în fiecare zi la maşina de cusut. Nu lucra pentru nimeni, decât numai pentru familie. Caut în şifonier şi dau peste pijamale şi cămăşi reparate de dânsa. Într-o seară, îmbrăcând o pijama pe care a reparat-o, aplicându-i cu multă dibăcie mai multe petice, le-am spus celor două fiice, care se aflau în seara aceea la mine:

Este modest. Modest mai mult decât ar trebui. Dar aşa e felul domniei sale: să fie modest şi cu mult bun simţ. La alegerile din februarie 1992, consătenii din Vidra l-au votat şi ales în Consiliul local. Prin votul consilierilor locali din municipiu, cele 4 oraşe şi 59 de comune, a fost ales, apoi, în Consiliul judeţean. Printre cei 39 de consilieri judeţeni care sunt aleşii aleşilor vrânceni.

Costache Caragaţă a trăit multă vreme în iad, pedepsit pentru convingerile sale politice. La 92 de ani, bătrânul din Tichiriş nu regretă însă nimic şi nu urăşte pe nimeni, convins că suferinţa i-a fost rânduită de Dumnezeu.

Există oameni cărora Dumnezeu le-a dăruit un destin special. Şi, poate, o inimă altfel decât a multora dintre noi. O stirpe care, se pare, aparţine altor timpuri, o rasă de oameni pe cale de dispariţie, pentru care idealurile sunt lucrul cel mai important, oameni pentru care cuvinte ca "ţară", "adevăr", "istorie" sau "Dumnezeu" au o rezonanţă uitată în zilele noastre.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii