vezi galerie foto (7 foto)
Costache Caragață
"Noi n-am luptat cu armele, ci cu răbdarea. O răbdare care se afla dincolo de limitele omeneşti. Şi am putut răbda, pentru că am nădăjduit. Am nădăjduit, pentru că am găsit punctul de sprijin: Crucea şi Rugăciunea. Ele au fost mai tari decât toate armele lumii."
  • 01 Octombrie 1910
  • Bizighești, Făurei, Focșani
  • învățător
  • 8 ani
  • Focșani, Bârlad, Ghencea, Coasta Galeș, Peninsula (Valea Neagră), Borzești, Onești, Noua Culme, Galați, Aiud
  • 08 Martie 2006
  • Tichiriș (Vidra), Vrancea
    • Caietele tristeții. Însemnările unui învățător în cătușe pentru copiii liberi

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

[...] Nici nu vă puteţi închipui ce inimă de aur are acest Om, mic de stat, ca şi Ştefan cel Mare!...

Am avut marele noroc, esenţial pentru devenirea mea, să stau un an şi jumătate în închisoarea din Aiud, într-o celulă de pe etajul al III-lea, cu Domnia sa.

Un creştin până-n ultima fibră a existenţei umane, un om de o smerenie de neînchipuit şi de umilinţă, în sensul creştin al cuvântului, faţă de toţi ceilalţi câţi eram acolo.

Un exemplu extraordinar de probitate morală, de blândeţe, de încurajare, de trăire profundă, de transformare a suferinţei într-o stare de entuziasm şi, pentru cei mai înzestraţi, chiar de revelaţie, fiindcă această poezie scrisă de Radu Gyr şi pe care a rostit-o adineauri domnul Caragaţă („Iisus în celulă" n.n.), a fost într-adevăr o realitate: aşa s-a întâmplat prin 1945, într-o celulă din închisoarea Văcăreşti, fosta mănăstire a Văcăreştilor, distrusă apoi de Ceauşescu.

Mai devreme, domnia sa îmi mulţumea mie!... Dacă mi-ar îngădui, ar trebui să-i sărut mâinile, fiindcă, dacă într-o primă detenţie am început, în puşcărie, să devin altfel, întâlnirea din 1959 cu domnul Costache Caragaţă a fost o totală transformare, o adevărată redevenire a mea. Datorită felului de a fi pe care l-am mărturisit eu şi alţii ca mine, care au fost în detenţie în preajma domniei sale, am devenit mai buni, mai smeriţi, mai umili. Poate de la dânsul, în ceea ce mă priveşte, printre altele, am învăţat să nu mai fiu un om orgolios!...

L-aţi văzut cât de liniştit, cât de calm, cât de frumos şi, am rămas uimit când l-am reîntâlnit în seara asta, cât de tânăr este la faţă, la 90 de ani! [...]

(Prof. dr. Paul Păltănea - Caietele tristeții. Însemnările unui învățător în cătușe pentru copiii liberi, ediție îngrijită de Gheorghe Nadoleanu, 2010, pp. 239-240)


Fragment din cuvântul rostit la Liceul Pedagogic „C. Negri", Galaţi, 13 decembrie 2001, la masa festivă, după concertul de colinde al coralei „Camerata Juventus", dirijată de prof. Olga Nadoleanu, fiica învăţătorului Costache Caragaţă.

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Ioana N. » 21-01-2017 14:41

Poate adaugati...

marturisitorii.ro/.../...

Ioana N.

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii