vezi galerie foto (1 foto)
Constantin Gane
  • 27 Martie 1885
  • Botoșani
  • prozator
  • 13 ani
  • Aiud
  • 12 Aprilie 1962
  • Aiud, Alba
    • Trecute vieți de doamne și domnițe, Vol. I
    • Trecute vieți de doamne și domnițe, Vol. II
    • Trecute vieți de doamne și domnițe, Vol. III
    • Amintirile unui fost holeric
    • Prin viroage și coclauri
    • Pe aripa vremei
    • Întâmplarea cea mare
    • Farmece. Viața lui Despot Vodă
    • Acum o sută de ani, Vol. I
    • Acum o sută de ani, Vol. II
    • P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, Vol. I
    • P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, Vol. II
    • Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues
    • Dincolo de zbuciumul veacului
    • Neamurile Mavrodinești din Țara Românească și din Moldova și Monografia lui Ion Mavrodin vel hatman
    • Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane
    • Rădăcini

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

În Zarca Aiudului administraţia nu făcea prea multe mutări. În general, se intra acolo, socotit un "vârf ", rămânea ani îndelungaţi până la eliberarea sub una clin cele două forme: moarte ori expirarea pedepsei.

În acest regim de topire a trupului şi psihicului nostru, în care timpul era cenuşiu, hainele cenuşii, mâncarea cenuşie, celula cenuşie şi în care doar cufundarea în noi înşine ne întreţinea, ne anima şi ne colora viaţa, prefirarea aceea a noastră, deşi rară, aducea întotdeauna ceva nou, o speranţă a unui reviniment, a întâlnirii cu un cunoscut sau cu o personalitate pe oare doreai de mult s-o cunoşti.

Când, în vara anului 1954, am fost mutat de la parter la etajul Zărcii, în celula în care își petrecea zilele și nopțile două figuri ilustre ale culturii române, poetul Radu Gyr și marele isteograf și scriitorul Constantin Gane, mi-a revenit în fața ochilor minunata operă a acestui sfătos moldovean, Trecute vieți de doamne și domnițe, care a încântat atâtea și atâtea generații, carte care îl reprezintă și îl definește ca personalitate, vocație și preocupări. Poate nici o altă carte nu s-a confundat într-atât cu autorul ei ca aceasta.

Deși trecut la vremea aceea de 65 de ani, vigoarea înnăscută îi dădea o mină de prospețime, de seninătate și de voie bună. Cât am fost împreună, nu l-am văzut niciodată furat de tristețe inerentă celor de dincolo de gratii, întotdeauna era dispus să răspundă oricui cu sinceră amabilitate. Nu-i plăcea să trândăvească prea mult pe rogojina ce ținea loc de pat, ci în picioare, lângă ușă, făcea mereu exerciții de înviorare și... de voie bună. Loc nu prea era, căci în celulă eram nu mai puțin de șapte persoane.

Într-o zi, după o percheziție sumară, am fost mutat la o celulă împreună cu doi aromâni din comuna Tudor Vladimirescu (fostă Potur) din județul Constanța. (...) De la ei am aflat că în celula vecină se află profesorul universitar Manu, închis încă de pe vremea lui Antonescu.

În aceeași celulă cu el, se afla și scriitorul Constantin Gane, care îmi era cunoscut cu mult înainte de a intra în pușcărie, de când își publicase cele trei volume de ”Trecute vieți de doamne și domnițe”.

În zarcă mai era scriitorul Constantin Gane, autorul neîntrecutelor ”Trecute vieți de doamne și domnițe”. Era bătrân și bolnav. Îi băgaseră în celulă un tânăr student, să-l mai întoarcă în patul din care nu mai putea coborî. Venea colonelul din când în când, și zicea Gane:

- Domnule colonel, aș vrea niște medicamente, să-mi ușureze boala.

Am fost mutat iarăși numai în doi, cu scriitorul Constantin Gane. Domnul Gane se trăgea dintr-o familie de boieri moldoveni mai scăpătați acum. Firul genealogiei familiei sale îl cunostea până la 1453, când a căzut Constantinopolul.Era mai în vârstă, din 1887, mi se pare. Jucase la Palatul regal cu fetele lui Ferdinand și ale Reginei Maria. Avea relații în lumea de sus.L-am găsit extrem de reumatic și nu putea merge să ducă tineta.

Încă din primele momente de când intrasem în izolare,1 imediat după ce gardianul se îndepărtase, încercasem să iau contact cu celulele vecine. Din dreapta, nici un semn de viaţă! Din stânga, am primit răspuns. Mi se răspundea la fiecare bătaie în perete, dar atâta tot. Vecinul meu nu încerca să vorbească cu căniţa la perete. Bănuind că nu cunoaşte sistemul, am început să-mi deplasez treptat ciocăniturile de-a lungul peretelui, ca să-l fac să înţeleagă să vină la fereastră. Numai după multe stăruinţe, l-am auzit în sfârşit deschizând fereastra.

Figură de letopiseţ, scriitor de viţă veche, nobil la propriu şi la figurat. Om simplu în credinţă şi vast în cultură. Autorul cărţii “Trecute vieţi de doamne şi domniţe”. A murit în Aiud cu puţin înainte de eliberare.

(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, p. 312)

Într-o seară, după numărătoare, [Alexandru Mironescu n.n.] intră în legătură, prin țeavă, cu Constantin Gane, aflat în celula de sub noi, la etajul unu. Acesta era pe sfârșite, de abia își mai trăgea sufletul. Suferea de spondiloză.

- Domnilor, ne zise profesorul, de abia pâlpâie viața în el, e pe sfârșite! Nu mult după aceasta, Constantin Gane, cu un ultim efort, s-a ridicat la geam și a strigat printre jaluzele:

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Login cititori