Constantin Sărbu – Icoana vie a slujirii preoțești

Despre Părintele Constantin Sârbu de la biserica Sapienţei din Capitală, care a fost o icoană vie a slujirii preoţeşti şi a apostolatului creştin, aproape că nu găsim cuvinte şi apelative potrivite ca să-i zugrăvim imaginea sa ideală de preot ortodox. Încercăm, totuşi, să-i evocăm chipul, reproducând frazele şi expresiile din necrologul pe care l-a rostit un preot cu ocazia oficierii slujbei înmormântării.

“Dacă m-ar fi întrebat cineva: “Care este cel mai gospodar preot din Bucureşti? “ i-aş fi răspuns: “Preotul Sârbu”.

“Care e cel mai bun liturghisitor?” – “Preotul Sârbu”.… Şi aşa la toate întrebările cu: “Cine e cel mai bun, în toate domeniile, pe plan spiritual şi material?” – tot Preotul Sârbu ar fi fost răspunsul”. Şi … , care a fost răsplata acestor merite? Securitatea s-a îngrijit din vreme să-l “încununeze” cu o detenţie grea de opt ani şi, apoi, doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, după ce mai înainte (între anii 1942-1954) zidise o biserică monumentală în Bariera Vergului şi formase o parohie model iar pentru că la Sapienţei continuase aceleaşi strădanii, i-a curmat şi firul vieţii prin mijloace subversive ca “să-l transfere mai repede în cer”, că prea mult “stânjenea” pe cei de pe pământ.

(Arhim. Conf. Univ. Dr. Vasile Miron – Rezistenţa Bisericii Ortodoxe Strămoşeşti în faţa presiunilor teroriste ale regimului ateo-comunist)