Pr. Crăciun Opre

File de acatist la o întâlnire lăcrimată

Ani în urmă, într-un început de primăvară, într-unul din satele uitate de lume (însă nu şi de vitregiile ei) ale Hunedoarei, am întâlnit un preot. Un slujitor al lui Hristos, în adevăratul sens al cuvântului. Auzisem vorbindu-se cu multă sfială şi preţuire despre Părintele Crăciun Opre. Îl sesizasem, extrem de discret, şi până atunci, la diferite prilejuri duhovniceşti, slujind sau retras undeva în cuminţenie, rugător… Acum îl căutam pentru a-mi povesti câte ceva din devenirea sa, din ceea ce ascundea dincolo de seninătatea şi bucuria sa mereu dezarmante.

Părintele Crăciun Opre – Atent, iubitor, devotat, delicat şi plin de înţelegere, gata să ajute pe toată lumea.

Părintelui Crăciun Opre i s-au adus şi încă se vor mai aduce multe encomii, căci viaţa lui a fost una deosebită, plină de minunile şi intervenţiile lui Dumnezeu în ea. Toate etapele existenţei lui pământeşti l-au arătat a fi un vas ales, anume pregătit de Ziditorul a toate pentru a-I preamări numele pe pământ prin mărturisirea credinţei şi pentru a ajuta pe mulţi prin mângâierea jertfelniciei sale. Toţi care l-au cunoscut şi care s-au bucurat de lumina prezenţei şi de folosul cuvintelor sale nu aveau cum să nu remarce fineţea sa deosebită, inteligenţa şi memoria absolut uimitoare, umorul său fin, […]

”Şi venea dinspre el atâta căldură şi bunătate…”

Contează puţin cum au trecut cei 31 de ani ai mei pe care îi trăisem până în 2010 când Dumnezeu a ales să îmi întindă o mână ducându-mi paşii în Mănăstirea Prislop la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Eram în concediu de odihnă şi, ajungând în zona Hunedoara, mi-am amintit că auzisem pe undeva, nu mai ştiu nici unde, nici ce, despre Părintele Arsenie. Ziua în care am îngenuncheat pentru prima dată lângă crucea sa a fost prima zi din restul vieţii mele: a început în clipa aceea o schimbare profundă în interiorul meu, am lăsat acolo toată oboseala pe care […]

Viaţa Părintelui cel cu nume de sărbătoare, Crăciun Oprea

Copilăria Părintele Crăciun Oprea s-a născut în ziua de 17 iunie a anului 1925, în satul Cărăsău (Bihor), în apropiere de Munţii Codrului, din părinţii Crăciun Oprea şi Saveta Oprea. Bucuros şi sfânt ca o sărbătoare, i-a fost nu numai numele, dar şi obiceiul, căci toată viaţa sa Părintele a preţuit-o ca pe o sărbătoare şi şi-a desăvârşit-o prin vieţuire cinstită şi cuvioasă, dar şi prin grele pătimiri, ce i-au curățit sufletul ca aurul în topitoare. De la părinţii săi primeşte o aleasă educaţie creştină, plămădită cu bun simţ, cinste dar mai ales în frica de Dumnezeu. Despre copilăria sa […]

„Nu am mai întâlnit un astfel de om!“

Pe Părintele Crăciun l-am „întâlnit” pentru prima dată la Mânăstirea Cioara. Ne căutam duhovnic, neştiind prea bine ce înseamnă asta şi nici încotro să ne îndreptăm paşii. Un părinte de acolo, după ce a stat de vorbă cu noi câteva ore, ne-a îndrumat către casă, spunându-ne: „Ce căutaţi voi aici? Voi aveţi nevoie de cineva mai de aproape, cu care să puteţi vorbi des. Şi aveţi acolo un părinte minunat, la Cinciş – Părintele Crăciun Opre. Dacă-l veţi alege duhovnic, n-o să vă pară rău, şi mult vă veţi folosi“. Astfel Dumnezeu ne-a îndreptat paşii către Părintele Crăciun, care avea […]

Cuvinte pentru viața duhovnicească

De vorbă cu Părintele Oprea Crăciun de la Hunedoara Sărut mâna, Părinte? Sănătos? Ce vă mai face spatele? Mă ajută să mă smeresc. Dacă vreau să mă mândresc, mă doare spatele. Dar cică ar trebui să mă mângâi că s-a dat o lege acum, ca toți cei ce au suferit în timpul comunismului, să primească despăgubiri pentru pierderile, pentru suferința lor de acolo. Şi nu numai ei ci şi soțiile, copiii şi nepoții. Dar şi asta poate fi o politică. Şi s-au lăudat că îmi trimit ei, că am fost cu ei în lot, cu cei de la Arad, şi […]