Crăciunul la Lăţeşti împreună cu Aurel Vişovan, anul 1957

Începuse să-mi fie greu, foarte greu. Colegii mei plecau dimineaţa la lucru, dar eu eram obligat să stau la pat, cutranspiraţia specifică bolii. [Aurel Vișovan se afla în domiciliu forțat, așa cum erau obligați marea majoritate a deținutilor politici după iesirea din închisoare n.n]

În cameră era rece. Foc nu îndrăzneam să fac din cauza fumului. Rămas singur, gândurile mă năpădeau…şi nu erau deloc vesele.

În afara rugăciunii ce avea caracter permanent, doar faptul că nu mai eram la Piteşti mă mai însenina şi prin comparaţie – toată mizeria din jur părea reconfortantă.

Desigur că, în scrisorile ce le trimiteam, nu pomeneam adevărul, pentru a nu-i îndurera şi mai mult pe cei dragi.

Se apropia Crăciunul! Spre bucuria tuturor. Victor Terniceru făcuse rost de un brăduleţ, nu ştiu de unde. L-am împodobit (mă întreb şi acum cu ce ?), iar în seara de Crăciun am început să colindăm, când colinde de închisoare, când colinde de acasă.

Fiecare am primit de acasă câte un pachet substanţial, cu ocazia sărbătorilor. Pe masă, sub brăduleţ, apăruse şi ţuica, ba chiar şi vin adevărat de Târnave adus de prietenul Oargă.

Printre colindători a fost şi profesorul I.V.Georgescucare ne-a sfătuit să fierbem ţuica spre a o face mai gustoasă.

L-am ascultat şi a avut dreptate. După atâtea Crăciunuri cu foamete şi teroare, iată-ne la o masă îmbelşugată, unde am gustat şi noi din mâncăruri alese şi am băut vin pe îndestulate.

Totuşi lipsa familiei, a celor dragi, o simţeam cu toţii…

Datorită faptului că părintele Pătraşcu şi-a amenajat o capelă într-o casă mai bună, am putut participa şi la slujbele religioase de sărbători.

Credincioşii din parohia lui din Moldova îl vizitau, aducându-i cele necesare cultului ; i-au adus chiar şi un armoniu şi o statuie a sfântului Anton…Mai erau în comună două călugăriţe şi un călugăr, toţi greco-catolici de prin regiunea Clujului. Ei îngrijeau capela unde puteam asculta liturghia în fiecare zi. Mica noastră biserică era plină.

(Aurel Vişovan – Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?)