”Dacă stăteai de vorbă cu părintele Ghiuş o oră, ieşeai complet purificat”
Părinţii duhovniceşti pe care i-am cunoscut în viaţă şi care au avut o înrâurire asupra persoanei mele sunt aproape toţi în cimitir… Între ei, la loc de cinste este pentru mine părintele Benedict Ghiuş, un duhovnic mai puţin cunoscut, pentru că era un om de o intimitate duhovnicească rară. Nu se expunea. L-au ales cam fără voia lui Episcop de Argeş, pentru că i-a depus candidatura Nichifor Crainic. A fost duhovnicul mişcării «Rugului Aprins», de la Mânăstirea Antim.
La el ne mărturiseam, el ne-a dat binecuvântarea să începem rugăciunea inimii. Era foarte căutat de intelectuali, dar era aşa de modest, încât se consulta cu toţi călugării, simpli, aşa cum erau. Dacă stăteai de vorbă cu părintele Ghiuş o oră, ieşeai complet purificat, pentru că omul acesta trăia credinţa la mari dimensiuni. N-a fost un duhovnic popular, ca să spunem aşa. A fost duhovnicul intelectualităţii Bucureştiului. Nu mărturisea lume simplă, pentru că, după părerea mea, nici n-ar fi putut să înţeleagă lumea ce spunea el. Era foarte adânc şi rafinat. Profesori universitari, ca Alexandru Codin Mironescu, Paul Stelian, doctorul şi poetul Vasile Voiculescu, toţi se mărturiseau la părintele Benedict Ghiuş. Era un model. Era suficient să te uiţi la el. Mie mi-era de ajuns să-l văd. Duhovnicia ieşea din el într-un mod natural.