Denunţ anonim cu privire la activitatea ”suspectă” a lui Nicu Steinhardt (10 decembrie 1972)

1972 decembrie 10.
Denunţ anonim¹ cu privire la activitatea ”suspectă” a lui Nicu Steinhardt.

Legătura cu Nicu Steinhardt Stan

(Dir. I. Vatamaniuc şi Popescu)

[Rezoluţie:] Tov. col…
Rog măsuri de verificare
10.12.1972

Domnule comandant

Sunt un cetăţean patriot care vă aduc la cunoştinţă următoarele probleme despre un evreu romanizat care este deosebit de periculos. A mai fost el mi se pare condamnat pentru afaceri cu aur şi politică şi văz că nu s-a învăţat minte.

La fel este cunoscut că nu a fost căsătorit niciodată şi trăieşte cu diferiţi băieţei, lucru care-l ştie toată lumea din bloc. Domnule comandant, este vorba de Nicu Steinhardt, domiciliat în Bucureşti, str. Ion Ghica nr. 3, locuieşte la etaj într-un apartament foarte bine mobilat ca să ademenească tinerii.

El are ascunse acasă icoane vechi şi vrea să fugă cu ele în străi­nătate unde le valorifică prin rudele sale.

La fel are se pare valută strânsă de la prietenii lui străini care-l vizitează de foarte multe ori ca turişti şi vrea să fugă cu ea din ţară. Este un om foarte periculos pentru societate şi pentru cei din jur că face fel de fel de treburi necurate şi afaceri necurate. Stă închis cu 7 lacăte şi nu dă drumul decât la ai lui care-l cunosc şi sunt tot ca el.

Eu zic că dacă-i verificaţi apartamentul veţi găsi lucruri intere­sante şi veţi descoperi treburi importante pentru Securitate şi pentru Miliţie. El este un înrăit şi un deocheat; dacă aţi culege informaţii, toată lumea o să vă spună aceleaşi lucruri ca şi mine. Că este prieten cu mulţi din bloc care-l vizitează toată ziua şi toată noaptea. Vecinii spun că are şi arme aduse de prietenii lui turişti pe care le doseşte la el şi vrea să le dea duşmanilor ţării. Nu vă dau numele meu pentru că este un om periculos şi mie mi-e frică de el. Dar să verificaţi că controlându-i casa o să descoperiţi lucruri interesante.

Cu multă stimă, un anonim

(ACNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volum 4, f. 276; document reprodus în lucrarea Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii (1959-1989), ediție îngrijită de Clara Cosmineanu, Editura Nemira, București, 2005, pp. 152-153)

---

1. Denunțul anonim, de un ridicol specific prostiei comuniste, este defapt o înscenare a Securității. Iată și care este raționamentul acestui tertip jenant: În anul 1971 părintele Nicolae Steinhardt termină prima variantă a Jurnalului fericirii și drept urmare realizează mai multe copii dactilografiate pe care le dă spre lectură câtorva prieteni. Unul din aceștia, (informatorul ”Athur”, cel mai probabil Ion Caraion), se duce cu exemplarul primit direct la Securitate. Astfel, Securitatea intră în posesia Jurnalului, la data de 30 octombrie 1972. Bănuind că există mai multe copii ale Jurnaluluiși alarmată de perspectiva ieșirii lor peste graniță, Securitatea pune la cale acest denunț anonim, pentru a-și justifica percheziția și confiscarea tuturor exemplarelor căci o eventuală publicare a Jurnalului în lumea liberă ar fi adus grave prejudicii imaginii ”democrației populare”. Intenția Securității este precizată de locotenent Ciucă Ion într-o notă-sinteză din 28 noiembrie 1972, privind lucrarea Jurnalul fericirii: ”Întrucât organele noastre au aflat de existenţa acestui material la sfârşitul lunii oct. a.c, se impune ca de urgenţă să verificăm dacă lucrarea nu a fost scoasă pe căi ilegale din ţară. În acest scop preconizăm să facem o percheziţie secretă ori legendată (ca pretext: o anonimă privind deţinerea de valută, arma­ment etc.) cu care ocazie să reţinem această lucrare, dacă nu a fost scoasă între timp din ţară (precizăm că Direcţia I deţine date despre existenţa acestei lucrări din luna mai 1972).” 

Drept urmare, fiind pus în faţa acestei declaraţii ”anonime”, părintele Nicolae acceptă percheziția la domiciliu care are loc la 14 decembrie 1972, ocazie cu care i se confiscă şi unicul exemplar din Jurnal pe care îl mai deţinea.