Descrierea închisorii Gherla

Închisoarea Gherla se află situată pe soseaua care leagă orasul Dej de Cluj, pe malul Somesului Mic.

A fost clădită pe timpul împărătesei Austriei, Maria Thereza. E o fortăreată înconjurată de un sant adânc, ce-si lua apa din Somes.

Avea două clădiri cu câte un etaj, Zarca si Sectia, cu celule si camere mai mari si mai mici.

După 1848, stăpânii Transilvaniei au clădit o a treia închisoare în formă de U culcat, cu o capacitate de mii de detinuti, cu camere si celule, plase de sârmă groasă, ca la Pitesti, si un coridor de un metru între celule.

Pe partea dinspre celule, la cele două capete ale clădirii, la etajele 2 si 3, se găseau camere mari cu o capacitate normală de 70 de locuri. A fost un timp când aceste camere erau populate cu peste două sute de detinuti. La capete, pe înăltimea parterului si a etajului 1, la sud era bucătăria închisorii, iar la nord capela. E de remarcat că această capelă era pictată ortodox, ceea ce dovedeste că închisoarea fusese construită numai pentru români.

Când am ajuns noi la Gherla, capela era desfiintată, iar icoanele, catapeteasma si mobilierul fuseseră depuse în capela mică, din clădirea din mijloc (Sectia). Capela din clădirea mare era transformată în sală de sedinte.

Închisoarea era foarte impunătoare. Localnicii o numeau „Casa Galbenă”. În partea de sud, aproape de închisoare, era un cimitir, iar alături, unul mai mic, destinat detinutilor care mureau între ziduri.

Intrarea în această fortăreată te impresiona prin podul portii principale, unde fusese santul cu apă.

La intrare era clădirea administratiei, cu un etaj, iar din această clădire, printr-o boltă, ajungeai în cele două curti, pavate cu pietre.

Clădirea mare avea două intrări, una spre curtea interioară si alta spre curtea cu ateliere. Curtea interioară avea spre sud o poartă care conducea la ateliere.

Închisoarea era împrejmuită cu un zid înalt, de 4 metri, prevăzut din loc în loc cu foisoare de pază, asigurată de soldati înarmati. Pe lângă zid era un spatiu larg de 3 metri, greblat si împrejmuit cu un gard de sârmă ghimpată, înalt si el de 2 metri.

Când intrai în clădirea mare, te impresionau imensitatea ei si plasele de sârmă prin care puteai vedea de la parter până la etajul trei.

Usile erau din lemn masiv, îmbrăcat în tablă groasă, cu două zăvoare puternice, sus si jos, si o broască mare pentru încuiat cu cheia. La mijloc, ca la orice usă de închisoare, se găsea vizeta mare pe unde se servea masa si, deasupra acesteia, o alta mai mică, pe unde se observa în cameră.

La mijlocul clădirii, în fata intrării principale, erau scările care duceau de la parter, la etajul trei.

Această fortăreată, asa cum era construită si împrejmuită, asigura o pază prin care numai gândul mai putea zbura afară.

Geamurile de 1,5/1 m erau prevăzute cu gratii groase de fier.

Toti cei care au trecut prin Gherla, nu numai în timpul demascărilor, dar si înainte si după aceea, nu pot uita închisoarea, unde atâtia fuseseră torturati sau ucisi.

(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaştina disperării)