Motivație:
Secolul XX a fost unul al tragediilor fără număr. Două războaie mondiale și zeci de ani de totalitarisme au trimis milioane de oameni în morminte fără cruce. Pământul s-a umplut de oase dar și de sfinte moaște. La fel este și pământul românesc, pământ care geme de sfinți și eroi anonimi!
De ce ne interesează să le luăm urma? Dintr-un simplu motiv: lor le datorăm prezentul!
Dacă astăzi avem toată libertatea de a ne exprima credința și crezurile de viață, asta se datorează tuturor celor care au luptat creștinește împotriva tiraniilor de orice fel, fie că au fost umiliți, torturați sau exterminați în public sau la neștiute margini de drum, în anchete, lagăre, temnițe, colonii de muncă, în mine, pe front, în munți, în deportări, în domiciliu obligatoriu, în țară sau exil.
De aceea demersul Fericiți cei Prigoniți are ca motivație cunoașterea și cinstirea noilor martiri ai Bisericii Ortodoxe Române și a eroilor neamului care au apărat cu prețul libertății și al vieții credința strămoșească și neamul românesc sub cele patru prigoane care s-au abătut ”de la Nistru pân' la Tisa”: dictatura carlistă, ocupația hortistă, dictatura antonesciană și mai ales dictatura comunistă. De la primul cartuș tras pentru independența României din Primul Război Mondial până la ultimul cartuș ce a răzbit în piepturile martirilor care au strigat ”libertate” în Revoluția din 1989, răscolim cărțile și arhivele după cei care sunt lumina neamului românesc înaintea lui Dumnezeu. Alături de sfinții cei din veac, ei sunt modelele noastre de viață. Totodată, portalul Fericiți cei Prigoniți este și un memorial al tuturor victimelor comunismului, fie ei foști deținuți politic, deportați sau victime colaterale, memorial din care nu vor lipsi responsabilii acestei drame naționale.
Primul pas l-am făcut în anul 2011, de sărbătoarea Buneivestiri, când am lansat oficial acest proiect. De atunci am trudit cu drag și spor la cunoașterea în special a martirilor care au trecut prin temnițele comuniste. Nu ne oprim doar la ei, dar ei ne-au atras în mod deosebit. Dramele lor ne-au mișcat până la lacrimi, curajul și jertfa lor ne-a răscolit până în adâncul inimii. Dar fiecare din aceste luminoase chipuri ne-au îndulcit și ne-au înseninat sufletul. Ei toți merită cinstirea noastră și noi toți avem nevoie de prietenia lor căci ei sunt acum mijlocitori la Domnul. De la ei învățăm cum să fim astăzi mărturisitorii lui Hristos, pentru că ”numai întorcându-ne către trecut, vom avea tăria faptelor de astăzi”1. Astăzi este rândul nostru să-l mărturisim pe Hristos în fața lumii!
Scop:
Așadar, acest demers este în principal unul de cercetare teologică, menit să ajute la cunoașterea spiritualității creștine din temnițele carliste, antonesciene și comuniste, pentru folosul sufletesc al fiecăruia. Totuși, nu putem vorbi de martirajul și spiritualitatea creștinilor din încercările secolului XX fără a cunoaște contextul istoric în care s-au născut și s-au format ca oameni. Și pentru că istoria acestui secol a fost nu de puține ori tulbure, apoi grosolan falsificată în cei 45 de ani de comunism, încercăm să reparăm din mers istoria deformată, să o recuperăm pe cea uitată și să o prezentăm pe toată în lumina teologiei, pentru că o istorie a omenirii în care tocmai Dumnezeu, pedagogul și dirijorul ei, este ignorat, este doar o istorie oarbă. Ca urmare, demersul de față este și unul de cercetare istorică, pentru cunoaștearea și asumare trecutului recent al poporului român. Pe de altă parte, din suferința închisorilor s-a născut memorialistica de detenție și poezia carcerală, cea din urmă fiind cenușăreasa literaturii universale. Esența ei este profund creștină dar nu-i lipsește forma artistică, originală și de o sensibilitate aparte. S-au scrijelit mii de versuri pe zidurile reci ale celulelor, s-au executat mii de ore de izolare pentru învățarea acestor poezii, căci ele au fost hrana miilor de suflete torturate de foame. De aceea proiectul acesta este și unul cultural, menit să înnobileze și să sensibilizeze sufletul, atât față de valorile naționale, cât și față de suferința umană în genere.
Chiar dacă suntem simpli oameni, fără pretenții intelectuale, încercăm să împletim armonios această lucrare, între aceste trei planuri, pentru a fi mai aproape de Adevărul Hristos și prin urmare mai aproape unii de alții.
Așa să ne-ajute Dumnezeu!
1. Nicolae Iorga
Comentarii
Chiar și în memorialistica de detenție am întâlnit până acum câteva evocări foarte frumoase despre prelați greco-catolici, evocări făcute inclusiv de pătimitori ortodocși, printre care părintele Dimitrie Bejan sau prof. Costache Caragață.
Din punctul nostru de vedere, nu îi putem cinsti însă ca mărturisitori și martiri ai Bisericii pentru că:
a) nu au rămas în unitatea Bisericii Ortodoxe.
b) girându-i integral alături martirii și mărturisitorii ortodocși înseamnă să le girăm implicit întreaga teologie, deci și tocmai aceea care ne desparte de unitatea în Hristos, care este Sfânta Euharistie. Iar asta ar semăna confuzie și un ecumenism naiv, păgubos pe termen lung tocmai pentru că pune pe același piedestal adevărurile de credință cu ereziile. Iar consecința asta decurge în mod implicit, din cinstirea tuturora, fără nuanță. Defapt așa am și început proiectul, dar în timp ne-am dat seama că lucrurile se complică.
Așa că până la Judecata Mântuitorului Hristos, cel mai bine zicem că e așa, să facem o deosebire, chiar dacă vom fi acuzați de subiectivism. Și mie îmi pare rău de situație.
Totuși, dacă aș avea puterea și timpul, aș face o secțiune separată pe site pentru greco-catolicii și catolicii care au lăsat un frumos exemplu de trăire creștină în temnițele comuniste sau și-au jertfit viața în rezistența anticomunistă din munți. Însă este peste puterile mele, cel puțin acum, dar mi-aș dori să existe un astfel de site sau secțiune online unde să putem învăța și din pilda vieții lor și să ne arătăm recunoștința față de acești eroi ai neamului.
Am precizat lucrurile acestea ca o lămurire generală, aducându-mi aminte și de o tristă polemică pe care am avut-o cu un creștin greco-catolic pe tema asta. Deci am speranța că compatrioții noștri greco-catolici sau catolici vor înțelege situația și nu ne vor acuza de miopie sufletească. Departe de noi orice intenție mistificatoare a istoriei sau minimalizatoare a jertfei înaintașilor de altă confesiune decât cea ortodoxă.
Doamne ajută!
Ma adresez d-voastra cu rugamintea fierbinte de a introduce in lista cu martiri ai Bisericii Ortodoxe Romane si a neamului romanesc pe Ieroschimonahul Nil Dorobantu. Eu am avut fericita ocazie de a fi unul din martorii ai sfinteniei Parintelui Nil ( Parintele Nechifor cum era cunoscut in locurile mele natale). As fi foarte fericita daca l-ati aseza pe parintele langa parintele Ioan Iovan, pentru ca amandoi sunt sfinti martiri si au fost foate buni prieteni.Daca o sa-i cititi viata o sa vedeti cat a patimit parintele de pe urma prigoanei regimului securisto-comun ist, pentru iubirea fara de masura pentru Domnul Iisus Hristos si pentru neamul nostru romanesc. Sa nu va indoiti nici o clipa de sfintenia parintelui si nici de sacrificiu pe care l-a facut. Stiu ca va veni ziua cand si parintele Nil isi va gasi locul printre sfintii martiri romani si va fi trecut in calendarul crestin ortodox.
Va multumesc! Lacrimioara.
Am văzut calendarul pe care l-ați tipărit.
Va rog sa îmi spuneți de unde sau cum pot sa cumpăr cateva exemplare.
Va mulțumesc
RSS pentru acest articol.