Motivație:
Secolul XX a fost unul al tragediilor fără număr. Două războaie mondiale și zeci de ani de totalitarisme au trimis milioane de oameni în morminte fără cruce. Pământul s-a umplut de oase dar și de sfinte moaște. La fel este și pământul românesc, pământ care geme de sfinți și eroi anonimi!
De ce ne interesează să le luăm urma? Dintr-un simplu motiv: lor le datorăm prezentul!
Dacă astăzi avem toată libertatea de a ne exprima credința și crezurile de viață, asta se datorează tuturor celor care au luptat creștinește împotriva tiraniilor de orice fel, fie că au fost umiliți, torturați sau exterminați în public sau la neștiute margini de drum, în anchete, lagăre, temnițe, colonii de muncă, în mine, pe front, în munți, în deportări, în domiciliu obligatoriu, în țară sau exil.
De aceea demersul Fericiți cei Prigoniți are ca motivație cunoașterea și cinstirea noilor martiri ai Bisericii Ortodoxe Române și a eroilor neamului care au apărat cu prețul libertății și al vieții credința strămoșească și neamul românesc sub cele patru prigoane care s-au abătut ”de la Nistru pân’ la Tisa”: dictatura carlistă, ocupația hortistă, dictatura antonesciană și mai ales dictatura comunistă. De la primul cartuș tras pentru independența României din Primul Război Mondial până la ultimul cartuș ce a răzbit în piepturile martirilor care au strigat ”libertate” în Revoluția din 1989, răscolim cărțile și arhivele după cei care sunt lumina neamului românesc înaintea lui Dumnezeu. Alături de sfinții cei din veac, ei sunt modelele noastre de viață. Totodată, portalul Fericiți cei Prigoniți este și un memorial al tuturor victimelor comunismului, fie ei foști deținuți politic, deportați sau victime colaterale, memorial din care nu vor lipsi responsabilii acestei drame naționale.
Primul pas l-am făcut în anul 2011, de sărbătoarea Buneivestiri, când am lansat oficial acest proiect. De atunci am trudit cu drag și spor la cunoașterea în special a martirilor care au trecut prin temnițele comuniste. Nu ne oprim doar la ei, dar ei ne-au atras în mod deosebit. Dramele lor ne-au mișcat până la lacrimi, curajul și jertfa lor ne-a răscolit până în adâncul inimii. Dar fiecare din aceste luminoase chipuri ne-au îndulcit și ne-au înseninat sufletul. Ei toți merită cinstirea noastră și noi toți avem nevoie de prietenia lor căci ei sunt acum mijlocitori la Domnul. De la ei învățăm cum să fim astăzi mărturisitorii lui Hristos, pentru că ”numai întorcându-ne către trecut, vom avea tăria faptelor de astăzi”1. Astăzi este rândul nostru să-l mărturisim pe Hristos în fața lumii!
Scop:
Așadar, acest demers este în principal unul de cercetare teologică, menit să ajute la cunoașterea spiritualității creștine din temnițele carliste, antonesciene și comuniste, pentru folosul sufletesc al fiecăruia. Totuși, nu putem vorbi de martirajul și spiritualitatea creștinilor din încercările secolului XX fără a cunoaște contextul istoric în care s-au născut și s-au format ca oameni. Și pentru că istoria acestui secol a fost nu de puține ori tulbure, apoi grosolan falsificată în cei 45 de ani de comunism, încercăm să reparăm din mers istoria deformată, să o recuperăm pe cea uitată și să o prezentăm pe toată în lumina teologiei, pentru că o istorie a omenirii în care tocmai Dumnezeu, pedagogul și dirijorul ei, este ignorat, este doar o istorie oarbă. Ca urmare, demersul de față este și unul de cercetare istorică, pentru cunoaștearea și asumare trecutului recent al poporului român. Pe de altă parte, din suferința închisorilor s-a născut memorialistica de detenție și poezia carcerală, cea din urmă fiind cenușăreasa literaturii universale. Esența ei este profund creștină dar nu-i lipsește forma artistică, originală și de o sensibilitate aparte. S-au scrijelit mii de versuri pe zidurile reci ale celulelor, s-au executat mii de ore de izolare pentru învățarea acestor poezii, căci ele au fost hrana miilor de suflete torturate de foame. De aceea proiectul acesta este și unul cultural, menit să înnobileze și să sensibilizeze sufletul, atât față de valorile naționale, cât și față de suferința umană în genere.
Chiar dacă suntem simpli oameni, fără pretenții intelectuale, încercăm să împletim armonios această lucrare, între aceste trei planuri, pentru a fi mai aproape de Adevărul Hristos și prin urmare mai aproape unii de alții.
Așa să ne-ajute Dumnezeu!
1. Nicolae Iorga