Dobre Rizea – colegul martir
La seminarul „Kesarie Episcopul”, din Buzău, ne pregăteam într-o profesie de mare responsabilitate și primeam o educație pură, aleasă, cu sfinți profesori care erau pătrunși de credința în Dumnezeu, pentru noi constituind icoane de pus în rama sufletului.
Eram tineri, în perioada cea mai învolburată a vieții, cu gânduri, vise și trăiri de adevărată imponderabilitate stare de percepție a tot ceea ce ne înconjura. Ne aflam în tranziția existențială și formativă. A fost perioada cea mai fertilă din viața noastră, cu importante acumulări duhovnicești.
Ne supuneam cu plăcere rigorilor școlii, cu toate că mai făceam, între noi, unele șotii, respectând totuși matca bunului simț.
Ne cream divertismente din orice: dintr-o poreclă, dintr-o ghidușenie, dintr-o observație asupra vreunui comportament, sau despre vreo slăbiciune și altele, dar aveam atitudini pozitive între noi, ne admiram și ne respectam reciproc. Toți colegii și-au sfințit menirea, dar aici vreau să mă refer la un coleg, care în vremea școlii era considerat de „gașcă” (anturaj), care nu dădea niciun semn asupra profunzimii spirituale și totuși, el poate fi considerat portdrapelul conștiinței noastre creștin-ortodoxe. Ca și el, mulți dintre noi am căutat căi de protest împotriva unui regim totalitar-ateist.
Am căutat oportunități de a apăra credința în Hristos, fie din afara sistemului despotic, din lumea liberă, fie cu voce temătoare, din interiorul sistemului ticăloșit de mâna comunistă. Nu cred că din clasa noastră să fi fost vreunul care să trădeze credința în Iisus, având atitudine de prosternare în fața anticristului. Abia de curând am aflat de martirajul fostului meu coleg, și în acest paragraf al amintirilor mele voi descrie tot ce am putut afla despre sacrificiul său suprem în apărarea principiilor creștin-ortodoxe.
Era tradiția prin acei ani, să facem schimb de fotografii, la absolvirea seminarului, noi, colegii de an, dar și cu, colegii mai mici, cărora le eram șefi de meditație. Fiecare dintre noi avea un pseudonim, așijderea unui „nume de scenă”, din vremurile de astăzi. Fotografia din stânga, îl reprezintă pe teologul de atunci („țiganul Rizea”, așa il dezmierdau colegii, datorită pielii sale cam bronzate, înaintea absolvirii seminarului STBz, promoția 1971), oferită de autor, cu dedicație. Încrisul de pe verso-ul fotografiei, a fost scris cu mâna sa, pentru subsemnatul, cu nume conspirativ „Joan Baptista” (fiindcă eram pe atunci crâsnic al capelei, deci un înainte-mergător al părinților profesori slujitori, care urmau a se înveșmânta înaintea serviciilor liturgice).
Fotografia originală se păstrează în albumul personal al subsemnatului, și va constitui, pe veșnicie, o valoare inestimabilă, ce mi-a fost oferită de acest sfânt martir, și mărturisitor al credinței dreptmăritoare, mucenicit (asasinat) în Miercurea Patimilor, 26 aprilie, anul de Grație al Domnului 1989, de către iehoviști, (sau poate chiar de mâna lungă a securității!!!), chiar în Grădina Maicii Domnului, România.
Cu profundă plecăciune, mucenicule al lui Hristos, al tău umil frate co-slujitor, (pr). Constantin Alecse, Los Angeles, California, USA. (18 Februarie 2014)