Doctorul Alexandru Bireescu, unul din martirii care s-a jertfit pentru credință și neam
Medicul Alexandru Bireescu s-a născut în familia unui cunoscut preot bănățean, apreciat pentru contribuția sa la mișcarea națională a românilor până la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Părinții, Coriolan și Ofelia1, erau oameni cu o stare materială bună, evlavioși și practicanți ai principiilor moralei creștine. Și-au educat copilul în credința față de Dumnezeu, în respectul pentru adevăr și dreptate. Alexandru Bireescu a urmat cursurile școlii elementare și ale Liceului în orașul Lugoj. A fost un tânăr înzestrat intelectual, pasionat de studiu și instruire.
Între anii 1910 și 1914 a urmat cursurile Facultății de Medicină ale Universităților din Budapesta și Viena, unde a dobândit o excelentă pregătire profesională, pe care o va folosi cu dăruire spre binele și sănătatea oamenilor. Serviciul militar îl îndeplinește la regimentul 94 Infanterie Lugoj, contingentul 1914, obținând gradul de căpitan în rezervă2. După încheierea primului război mondial se stabilește în orașul Lugoj și își deschide cabinet medical particular3. Ajunge, prin muncă și competență, un medic reputat, un specialist cu vocație, deosebit de apreciat. Se căsătorește cu tânăra Eugenia, dar nu vor avea copii. Dobândește și o situație materială foarte bună, fiind proprietar a două case în Lugoj, 3 ha teren arabil, 80 ha de pădure. La instaurarea regimului comunist va fi declarat moșier; cele două case îi sunt naționalizate, iar suprafața agricolă este expropriată4.
Situația materială, statutul social, prestația profesională de calitate l-au așezat firesc între personalitățile de frunte ale Lugojului interbelic. S-au adăugat la acestea conduita morală exemplară și respectul arătat locuitorilor orașului și, mai cu seamă, atașamentul său deplin, convingător și sincer, la Biserica strămoșească, la valorile credinței creștine. A fost un neobosit susținător, moral și material, al Bisericii creștine, un devotat adept și practicant al învățăturilor acesteia. Credința în Dumnezeu, respectul pentru valorile moralei creștine i-au călăuzit activitatea și în relațiile cu oamenii. Prețuirea desăvârșită de care s-a bucurat în comunitatea Lugojului s-a datorat și acestei conduite morale creștine.
În calitate de primar al acestui oraș bănățean, s-a străduit permanent să sprijine Biserica având un comportament civilizat în raporturile cu localnicii, fapt apreciat de oficialitățile României interbelice, care l-au decorat în anul 1934, cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler5.
Ocupația militară sovietică instaurată în România și impunerea regimului comunist schimbă radical viața lui Alexandru Bireescu, om cunoscut pentru fermitatea cu care susținea valorile morale umane. Nu se lasă intimidat de amenințările și supravegherea permanentă din partea oamenilor încadrați în Partidul Comunist. Participă activ la campania electorală din toamna anului 1946, susținând Partidul Național Liberal6. După anul 1947, măsurile represive împotriva sa au fost intensificate. A urmat exproprierea pământului, apoi naționalizarea caselor. Sub aspect material a primit o lovitură decisivă. La 15 aprilie 1952, este arestat de Securitate sub pretextul că făcea parte din Organizația conspirativă anticomunistă „Comitetul Național de Eliberare”, care pregătea înlăturarea regimului comunist din România7. Este cercetat la Securitatea din Lugoj și Timișoara până în ianuarie 1953, când este transferat la Penitenciarul din Timișoara.
În cursul brutalelor cercetări a negat cu fermitate acuzațiile formulate de ofțierii anchetatori. Recunoaște că i-a fost propusă încadrarea în organizație, dar a refuzat, fiind om în vârstă, care nu-și mai putea asuma o asemenea răspundere. Recunoaște că a cunoscut existența organizației, dar nu a denunțat-o. Ca bun creștin nu a vrut să aducă suferință asupra unor oameni, pe care i-a avertizat de consecințe8. Ofițerii anchetatori sunt nevoiți să accepte neimplicarea sa directă în organizația respectivă. Îl acuză însă de „omisiunea denunțării și uneltire contra ordinei sociale”. Este acuzat de faptul că, după 23 august 1944, a dus „o activitate contrarevoluționară și sprijinit mișcarea liberală”9.
În timpul lungilor și durelor cercetări de la Securitate, s-a îmbolnăvit de pneumonie migrantă, apoi de edem pulmonar, arterioscleroză generalizată, sindrom miocardic. O sumară fișă medicală aflată la dosarul din Arhiva Tribunalului Militar atestă o condiție de viață cu totul precară, o degradare fizică generalizată. În iulie 1952, bolile se agravează, dar va fi internat pentru tratament medical abia în 18 ianuarie 195310. Peste o lună, în 17 februarie 1953, a decedat. Atitudinea și acțiunea directă a organelor Securității a fost premeditată și a vizat exterminarea fizică a medicului și patriotului Alexandru Bireescu. A rămas credincios până la moarte convingerilor religioase și morale care l-au călăuzit de-a lungul vieții. De asemenea, a refuzat cu îndârjire, deși era grav bolnav, orice implicare în intențiile organelor de Securitate de a extinde măsurile represive asupra altor oameni nevinovați. Conduita sa morală, fermitatea cu care și-a protejat concetățenii îl așază, de drept, pe Alexandru Bireescu între martirii care s-au jertfit pentru credință și neam și pentru Biserica Ortodoxă Română din care făcea parte.
(Ioan Munteanu – Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, E.I.B.M.B.O.R., București, 2007, pp. 90-92)
1. ATMTT, fond Penal, dosar 1154/53/Timiș, vol. 1, f. 146.
2. Ibidem.
3. Ibidem, f. 126.
4. Ibidem, f. 124-125.
5. Ibidem, f. 126.
6. Ibidem, f. 137.
7. Ibidem, f. 127.
8. Ibidem, f. 126-136.
9. Ibidem, f. 137.
10. Ibidem.