Duhovnicul Isaia Cotârleţ de la Bogdana de Bacău
Era originar din localitatea Mănăstirea Caşin, de lângă Târgu Ocna. Născut în 1888 într-o familie de agricultori, a fost luat prizonier de armata germană în timpul Primului Război Mondial şi a evadat dintr-un lagăr din Austria, trecând prin momente foarte grele care i-au marcat viaţa şi l-au determinat să intre în monahism.
Astfel, în 1918 tânărul Ioan Cotârleţ intra pe poarta Mănăstirii Bogdana, din ţinutul Bacăului, cu gândul de a rămâne până la sfârşitul vieţii în comunitatea rugătorilor lui Dumnezeu. Apreciat de episcopul locului, a fost numit administrator al Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman, funcţionând timp de 20 de ani, până în 1948, când acestă instituţie de învăţământ a fost desfiinţată de către regimul comunist.
Pentru doi ani a fost duhovnicul maicilor de la mănăstirea Miclăuşeni, apoi, din 1950, a fost ales stareţ al mănăstirii sale de metanie. A condus comunitatea de la Bogdana până la aplicarea decretului de prigonire a monahilor, în 1960 fiind scos din mănăstire. A rămas cu sufletul alături de mănăstirea sa, slujind în parohia Grozeşti din Oituz, apoi în ultimii ani din viaţă la Biserica Precista Mare din Roman.
A fost un exemplu pentru călugării tineri care se nevoiau la Bogdana şi un duhovnic al celor care îl căutau pe Dumnezeu în anii grei ai persecuţiei comuniste.
(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)