După o izolare

Era către sfârșitul lunii decembrie 1962, când colonelul Crăciun pregătea ofensiva contra deținuților politici din Aiud. Iarna era grea. Stăteam în celula nr. 75, (…) cu Marcel [Petrișor], cu Grigore, cu dr. Popescu și cu un pictor.

Câteva zile după aceea, Grigore și Marcel sunt luați și duși la izolare. Ridicarea pentru izolare se făcea aproape de ora stingerii. Era un moment calculat. (…) Se specula starea de tensiune la care era supus deținutul: ”mă ia sau nu mă ia la izolare în noaptea asta?”

Grigore și Marcel, care fuseseră nefericiții, s-au întors după câteva zile. Erau desfigurați de  frig și oboseală. Grigore era mai întreg, dar Marcel, care era lung și deșirat, de abia scăpat dintr-o celulă de exterminare din Jilava, era descompus. După relatările lor, urina, din tineta de la celula de izolare, era înghețată.

(Mărturia lui Nicolae Zârnă – Din documentele rezistenței, nr. 6, A.F.D.P.R., București, 1992, pp. 279-280)