Ectenie

Pentru ca iubirea noastră să-nflorească,

Albă, cum e crinul Bunelor Vestiri,

Pentru ca mlădiţa dragostei să crească,

Plină de miresme, dulce de rodiri;

Pentru ca din neaua grea de peste iarnă

Rod de viaţă caldă iarăşi să legăm,

Pentru ca lumină peste noi să cearnă,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-şi verse binecuvântarea,

Ca un zvon de vânturi line, peste noi,

Pentru ca în suflet să-i simţim chemarea,

Când plecăm genunchii, seara, amândoi;

Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune,

Când cuprinşi de patimi, Numele-i strigăm,

Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune,

Domnului să ne rugăm.

 

Pentru ca belşugul ţarinilor grele

Să ne facă traiul rodnic şi umil,

Pentru ca, răsfrângeri din surâs de stele,

Să sclipească-n lacrimi ochii de copil;

Pentru ca sudoarea să ne miruiască

Şi-n lumina morţii viaţa s-o cercăm,

Pentru ca din muncă pacea să rodească,

Domnului să ne rugăm.

 

Pentru ca-n mulţimea îndurării Sale,

Însuşi să-şi pogoare pasul către noi,

Pentru ca să-i ducem sufletul în cale,

Cu miros de smirnă şi cu ramuri moi;

Pentru ca-n lumina alb-a dimineţii,

Din strânsoarea cărnii să ne dezlegăm

Şi-ntr-un pas să trecem pragul larg al vieţii,

Domnului să ne rugăm.