Efectele „reeducării” asupra tineretului legionar

Noi, tineretul legionar, din cea mai fragedă tinerete, am fost si suntem în transee, flămânzi si însetati, dispretuiti, umiliti, prigoniti, torturati, anchetati si judecati pe nedrept, închisi în lagăre si închisori, denigrati, în permanentă suferintă si ucisi ca niste câini turbati.

Poporul însă ne-a iubit, pentru că lupta noastră pentru el am angajat-o, ca să fie în sfârsit stăpân pe glia si avutul lui.

Convingerea mea e, după cum am mai relatat, că atunci când am fost anchetat la închisoarea din Pitesti, la 26 octombrie 1949, de către personajul cu fizionomie de rus get-beget, acesta si avea planul reeducării deja întocmit la Moscova, probabil la sugestia lui Stalin si cu stirea celor trei ministri comunisti: Ana Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luca. Acestia au format echipa biroului Centralal Partidului Comunist (bineînteles, si cu consimtământul lui Gheorghiu Dej) care, cu ajutorul generalului Nicolski, comandantul Securitătii, si cu al unuia dintre ajutoarele lui, colonelul Zeller, a condus, ordonat si verificat personal demascările de la Pitesti si Gherla.

Ei au fost cei care au initiat si aplicat planul pentru înmormântarea tineretului legionar. Asa că, planul nu a fost făcut pentru un alt tineret român, ci numai împotriva tineretului legionar, care avea o continuitate în luptă si prigoană – din 1933 si până în 1948 – o ideologie si o educatie bine puse la punct. La data când s-au declansat demascările, tineretul nelegionar reprezenta un număr infim. Elevii legionari au fost peste 90%, veniti din toate Frătiile de Cruce din tară. La Suceava, în anul 1948, închisoarea număra câteva sute de elevi legionari. Tot aici se găseau si o multime de studenti din Centrul Universitar Legionar Iasi, apoi conducerea Frătiilor de Cruce de la liceele din Moldova: Comsa Ieronim, C. Străchinaru, M. Lates,L. Şoltuz, etc…

***

Tineretul legionar a fost constient de acest pericol si s-a angajat din toate puterile să evite ireparabilul. Faptul că demascările de la Pitesti si Gherla au fost îndreptate exclusiv împotriva tineretului legionar, o dovedesc si miile de jertfe din rândurile sale. Şi dacă totusi s-ar găsi cineva să conteste acest lucru, acestia n-ar fi decât cei ce au complotat cu ocupantul. Istoria a înregistrat însă dăruirea pe altarul patriei a celor ucisi, sinucisi, înnebuniti, îmbolnăviti si morti din cauza torturilor si a conditiilor inumane de detentie. Mă fac exponentul tuturor fostilor tineri legionari, spunând că, dacă acestia ar mai avea de ales între o nouă demascare si moarte, sunt sigur că de sute de ori ar prefera moartea. Eu însumi n-as ezita o clipă a alege moartea, în locul chinurilor continue ale demascărilor prin care amtrecut.

***

Cu câteva exceptii, majoritatea dintre noi au fost îndrăciti. Unii mai trăiesc si azi. Altii au avut moarte de martir. Se exclud cei ucisi, iar cei care au înnebunit sunt o categorie aparte.

Majoritatea dintre noi am trăit o nebunie colectivă, îndrăcirea si dezumanizarea, ajungând pe culmile disperării. Doza de tortură a celor ce treceau prin demascări a fost administrată în functie de:

– credinta în Dumnezeu si valorile morale crestine;

– credinta si atasamentul fată de Miscarea Legionară, doctrina legionară, Căpitan si sefii legionari si, în special, fată de Horia Sima;

– vechimea, functia si pozitia în Miscarea Legionară;

– posibilitătile intelectuale si profesionale;

– gradul de influentă fată de ceilalti tineri;

– trăirea morală si puterea combativă;

Aceste torturi, nemaiîntâlnite în istoria detentiei decât poate în Asia, au fost aplicate „prin noi, de noi si pentru noi”.

Ce s-a observat după realizarea acestui plan? În plan au prevăzut zdrobirea pentru totdeauna a tineretului legionar, dar s-au înselat, realizând doar aproximativ 10% din acest plan.

Nu s-au asteptat la atâtia morti, încercări de sinucidere, înnebuniti, precum si la atâta rezistentă din partea tineretului legionar. Desi au scos de la noi, prin torturi de nesuportat, peste 90% din ceea ce nu declarasem la anchetele oficiale, nu au putut scoate din inima noastră credinta în Dumnezeu, valorile morale crestine si cele ale Legiunii.

Nu au reusit să facă din toti niste posedati si ucigasi ireversibili si nu au putut folosi decât foarte putini ca turnători, în închisoare sau în afara ei.

Neîncrederea între noi a fost pasageră si forurile superioare nu s-au asteptat la revenirea si unitatea noastră. Nu au putut păstra secretul demascărilor.În loc să fim distrusi si înmormântati, istoria ne-a plasat pe incredibilele culmi ale răbdării si rezistentei, ca exponenti ai luptei neamului nostru, împotriva răului si a bolsevismului.

Am văzut care au fost responsabilii acestui genocid, iar victimele, repet, au fost în proportie de 90% legionari. E de retinut esenta crestină a acestui tineret: el a ajuns la o astfel de trăire, încât a putut să-i ierte pe toti cei ce i-au torturat, fie acestia camarazi, colegisau dusmani.

Demascările cu torturile folosite la Pitesti si Gherla nu s-au aplicat nici unui alt tineret studios din tările stăpânite de comunisti si nu avem certitudinea că s-ar fi aplicat măcar în gulagurile din U.R.S.S.

Miscarea Legionară este unică în lume, prin politica si finalitatea ei, precum unică a fost si demascarea cu metodele ei de tortură continuă.Tuturor dusmanilor nostri le răspundem prin cuvintele fariseului Gamaliel:

„Şi acum eu vă spun, nu vă necăjiti pe oameniiacestia, ci lăsati-i în pace. Dacă încercarea sau lucrarea aceasta estede la oameni, se va nimici, dar dacă este de la Dumnezeu, n-o vetiputea nimici. Să nu vă pomeniti că luptati împotriva lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5, 38 – 39).

Deci, dacă Legiunea este împotriva lui Dumnezeu, se va nimici, dar dacă ea slujeste lui Dumnezeu si neamului, nimeni nu o va putea distruge. Patronul Legiunii este Arhanghelul Mihail, iar stăpânul celor plini de ură este satana, pentru că ura este arma diavolului.

(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării)