La 2 decembrie 1945, venit din Tirolul Austriei, mitropolitul Visarion Puiu se aşeza la mănăstirea Maguzzano, de lângă Verona, care aparţinea congregaţiei „Săracii slujitori ai Divinei Providenţe“, condusă de milostivul preot Ioan Calabria. Şederea mitropolitului în căutare de un refugiu care să-l ferească de şicanele agenţilor regimului comunist de la Bucureşti era aprobată de însuşi papa Pius al XII-lea.
Născut la Paşcani, pe 27 februarie 1879, Visarion Puiu, pe numele de botez Victor, a fost primul din cei trei copii ai lui Ioan şi Elena Puiu.Tatăl său era fiul preotului Ioan Puiu din Girov-Neamţ, iar mama sa era din Roman, fiica negustorului Neculai Miron.Tatăl său era conductor de tren. Primele trei clase primare le-a făcut la Paşcani (1886-1889) , la şcoala mixtă a căilor ferate. Clasa a IV-a şi Seminarul Teologic inferior, le va urma la Roman unde se mutase cu serviciul tatăl său.
Într-un raport din 1910, arhimandritul Visarion Puiu scria: „Scopul învăţământului seminariilor noastre teologice, aşa precum ni-l arată programele analitice, este din cele mai frumoase, pentru că tinde a da elevilor nu numai pregătirea lor specială, dar şi o cultură general-umană, puţin deosebită de cea a liceelor – mai mult cantitativ -, încât absolvenţii să poată intra în clerul rural cu un mulţumitor mănunchi de cunoştinţe, spre a putea fi lumina satelor ori a păşi pragul universităţii pentru studiile superioare, binişor pregătiţi”. Acesta era crezul lui Visarion Puiu pe vremea directoratului său la Seminarul Teologic „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi (1909-1918).
În timpul ocupaţiei austriece, Biserica Ortodoxă a beneficiat de veniturile fondului forestier constituit din proprietăţile funciare bisericeşti primite de-a lungul istoriei de la pioşii voievozi. Era un mijloc eficient de întreţinere a instituţiilor bisericeşti, de sprijin filantropic şi chiar de susţinere a multor activităţi educative din acest ţinut românesc. Dar, după 1918, politicienii, în special influenţii liberali în frunte cu istoricul Ion Nistor, încercau ca prin autorităţile statului să preia administraţia şi să ajungă la profiturile acestui fond.
