Era acest preot un om ce răspândea în jurul lui seninătate
Într-una din zile, coborând în mină cu Ristel Nedelcu (ştiam că-i ziua lui de naştere), ziceam că o să-i aniversăm ziua în felul nostru la locul de muncă. Ristel era ajutor de miner la părintele Codilă de prin părţile Orăzii (Oradiei). Era acest preot un om ce răspândea în jurul lui seninătate.
În timp ce stăteam pe o bucată de scândură la orizontul 12, părintele ne spune, luându-şi ranga, că pleacă să copturească (copturit=operaţie de doborâre a bucăţilor de rocă rămase pe pereţi şi tavan după explozia dinamitei), la locul unde a rămas.
După câteva minute auzim un strigăt de ajutor. Alergăm imediat la locul de unde venea strigătul. Părintele era îngropat sub o uriaşă balenă (balenă=bucată mai mare de rocă desprinsă). Mai gemea încă. O mulţime de oameni, cu mare greutate , am mişcat din loc balena, dar în zadar. Pe când l-am scos era mort.
Am aflat mai pe urmă cum s-a întâmplat toată tragedia: Copturitul se face într-o anumită ordine. Cineva i-a zis părintelui că a rămas o bucată necopturită. Când a introdus ranga, balena, prin alunecare, l-a prins…
(Aurel Vișovan – Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Reeducarea de la închisoarea Pitești, Cluj, Editura Napoca Star, 1999, pp. 79-80)