Ernest Bernea

Profesorul Ernest Bernea și motivele detașării sale de Mișcarea Legionară

În lagărele de la Canal mi-am putut clarifica ultimele întrebări care mă urmăreau de zece ani, privind ideologia legionară. După discuțiile de la Aiud, din prima închisoare, cu unul din cei mai inteligenți comandanți legionari, care făcuseră doar un început în clarificarea mea, urmaseră multe discuții cu intelectuali tineri, cu care ne completasem reciproc întrebările noastre, devenite tot mai severe. Peste tot am întâlnit și legionari care refuzau să discute ideologia legionară, tocmai pentru că începuseră să-i vadă utopia de sub învelișul bombastic și nu puteau să nu recunoască eșecul.

Ernest Bernea, profesorul de o mare cinste sufletească și de o superbă naivitate

Întrând în toamna anului 1948, a apărut ceva nou în regimul celular – o oarecare destindere, căreia nu-i deduceam sensul1. Era de ajuns să vrei să treci de la o celulă la alta și puteai să-ți vezi cunoscuții. Și-a făcut apariția și un jurnal de perete – jurnalul mizeriei intelectuale comuniste.

Ultimul interviu cu Ernest Bernea

Textul alăturat e transcris după un interviu dat de profesorul Ernest Bernea la data de 12 august 1990 și el se află înregistrat pe casetă. La puțin timp după asta, profesorul s-a îmbolnăvit, a trebuit să se interneze în diverse spitale, de unde n-a mai ieșit. A murit la 14 XI 1990 și a fost înmormântat la Cernica. Bine cunoscut în generația sa ca unul din sociologii și etnologii de frunte ai țării, această personalitate de vastă cultură era în aceeași măsură filozof și prozator și poet.

Ernest Bernea, un om de o modestie rară

Ernest Bernea a fost arestat pentru apartenența sa la Mișcarea Legionară, fost director în Ministerul de Externe, profesor de sociologie, coleg cu Traian Herseni. Avea o cultură aleasă, un om de o modestie rară. Povestea frumos între două boli, când uita de ele. Era foarte obsedat de ideea că-i cel mai bolnav. Am regretat despărțirea de dumnealui și de cultura sa1. (Salcă Alexandru – Dăruit cu suferință. Memorii I, Editura Transilvania Expres, Brașov, 1998, p. 159) 1. Întâlnirea memorialistului cu Ernest Bernea a avut loc în penitenciarul Brașov, camera 5.

Ernest Bernea şi „mănăstirea de tămâie“

Cine citeşte „Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român” sau eseurile lui Ernest Bernea cuprinse în „Îndemn la simplitate” sau „Dialectica spiritului modern” surprinde rafinamentul şi profunzimea gândirii, echilibrul judecăţilor, sensibilitatea cu care „simte” fiecare tremur al problemei pe care o abordează, buna-cuviinţă care răzbate din orice rând scris. Citindu-l şi studiindu-i viaţa, mi-a venit fără voie în minte imaginea „mănăstirii de tămâie” prezentă în basmele româneşti, loc al purităţii şi desăvârşirii. Născut la Focşani pe 28 martie 1905, Ernest Bernea a copilărit la Brăila. Tatăl său, Marcu, era ţăran moldovean din împrejurimile Galaţiului, devenit magazioner în portul Brăila, iar […]

Ernest Bernea, un mistic rătăcit în politică

Sociolog, etnograf şi filozof, Ernest Bernea a fost unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice. Astăzi, ignorat de intelighenţie, din pricina necunoaşterii dar şi a trecutului său politic, Bernea rămîne un nume de referinţă în cultura română. O mare parte din opera sa este încă inedită, datorită temerii editorilor că Bernea nu este vandabil. Născut la Focşani pe 28 martie 1905, Ernest Bernea a copilărit la Brăila, unde şi-a făcut studiile primare şi liceale. Tatăl său, Marcu, era ţăran moldovean din împrejurimile Galaţiului, iar mama sa, Tudora, era fiica unui ardelean ajuns cărăuş în port. Copilăria aspră, ştirbită de […]

Teodora Bernea: „Tata era pentru noi un zeu”

Doamna Teodora Bernea este singurul urmaş direct al lui Erenest Bernea care trăieşte în România. Sora sa geamănă, Ana, a emigrat în SUA, iar Horia Bernea, cunoscutul pictor şi ctitor al Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, a plecat la cele veşnice în urmă cu cîţiva ani. De formaţie inginer hidrotehnician, astăzi pensionară, Teodora Bernea locuieşte în cartierul bucureştean Drumul Taberei, chiar în apartamentul care a aparţinut tatălui său. – Ce amintire pregnantă despre Ernest Bernea vă vine acum în minte?