Evenimentele din anul 1982. Mărturia de credință a fratelui Traian

În primăvara anului 1982, fratele Traian, mergând odată spre Sibiu, a trecut şi pe la noi. Eu eram bolnavă – şi mi-a recomandat un doctor de la Cluj, care l-a tratat şi pe el.

În acei ani, fratele Traian s-a îngrijit să apară o carte de cântări mai cuprinzătoare, anume Cântările Domnului, care a fost tipărită în străinătate şi adusă în ţară cu mari riscuri şi greutăţi.

Acum, de la Sibiu, trebuia să ia o anumită cantitate din aceste cărţi, care se aflau deocamdată depozitate la fratele Roşianu şi pe care urma să le dea fraţilor, spre a fi răspândite prin ţară.

Cei care s-au angajat să transporte aceste cărţi de la Sibiu la Cluj, cu maşina personală a unuia dintre ei, au fost fraţii Sandu şi Augustin Pop din Cluj. Pe ei i-a rugat fratele Traian ca, trecând prin Alba lulia, să intre pe la noi şi să-mi spună că a vorbit cu doctorul şi că pot să merg chiar în săptămâna următoare la Cluj, pentru consultaţie.

Dar Securitatea a aflat despre acest transport de „materiale interzise” şi urmărea să-i descopere pe cât mai mulţi dintre cei implicaţi în reţeaua de răspândire a lor. Era sâmbătă seara şi, la ora la care fraţii de la Cluj ar fi trebuit să ajungă în Alba lulia, pe strada noastră miliţienii de la circulaţie făceau razie, aşteptând să apară maşina. Când au ajuns, fratele Sandu a fost lăsat să coboare şi să intre la noi; dar, când să plece, drumul era blocat de o maşină a Securităţii, iar fraţii au fost somaţi să meargă la Securitate, unde li s-au confiscat toate cărţile şi unde au fost anchetaţi apoi toată noaptea.

A doua zi, colonelul de securitate Buda Grigore, căpitanul Dumitreasă (Todeasă) şi un plutonier-major au venit la noi, aducându-l cu ei şi pe fratele Sandu, şi ne-au făcut percheziţie, căutând peste tot: prin casă, prin pod, prin pivniţă şi anexe… Fuseseră găsite câteva cărţi cu conţinut religios şi caiete cu cântări scrise de mână, o maşină de scris şi un număr de copii dactilografiate după volumul 8 din Cântări Nemuritoare al fratelui Traian. Au făcut un proces-verbal, apoi au urmat interogatorii şi declaraţii, în vederea întocmirii actelor de dare în judecată.

Tot la fel s-au petrecut lucrurile şi acasă la fratele Roşianu, de unde Securitatea din Sibiu a ridicat cărţile care mai rămăseseră şi care aşteptau altă destinaţie…

De la Sibiu, fratele Traian s-a dus în staţiunea Covasna pentru tratament. Acolo a aflat tot ce se petrecuse la Alba şi la Sibiu şi acolo primise chemarea de a se prezenta, după terminarea tratamentului, la Miliţia din Alba lulia. Astfel au urmat pentru fratele Traian trei zile de chinuitoare anchete şi declaraţii, de dimineaţa şi până seara. A stat la noi în acest timp. Mânca foarte puţin – mai mult postea şi se ruga. Dimineaţa, când se ducea la anchetă şi trecea pe lângă Catedrală, mereu intra şi se ruga…

La sfârşitul anchetei, atât fratele Traian, cât şi ceilalţi fraţi găsiţi vinovaţi pentru deţinere sau răspândire de literatură religioasă au fost daţi în judecată. Aceasta s-a ţinut în ziua de 29 iunie 1982. Întorcându-se de la proces, fratele Traian le spunea fraţilor care au fost judecaţi cât de bucuroşi ar trebui să fie pentru că au avut parte de condamnare pentru Numele Domnului în aceeaşi zi cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

În seara de dinaintea procesului a fost o mare furtună, care a produs mari pagube, în multe părţi din ţară. De la fratele Petrică Terlai din Timişoara, care venise şi el pentru ziua judecăţii la Alba Iulia, am aflat că vântul puternic deraiase un tren de pe linie. Tot atunci furtuna a rupt acoperişul turnului de la una dintre bisericile ortodoxe din Beiuş. Chiar şi la noi în grădină au fost rupţi atunci câţiva pomi.

Sentinţa a fost dată abia după trei zile de la proces şi ea prevedea pentru toţi cei judecaţi condamnare la închisoare astfel: Dorz Traian, 2 ani; Roşianu Vasile, 1 an şi 2 luni; Rus Lucian, 1 an şi 2 luni; Pop Alexandru, 1 an; Pop Augustin, 1 an. Am luat-o şi am dus-o fratelui Traian la Hunedoara, unde se afla atunci: iar el, văzând-o, a spus liniştit: „Slăvit să fie Domnul! Alţii fac mai multă închisoare ca noi”.

 

 

 

(Mărturia Victoriei Rus – In memoriam Traian Dorz. Mărturii la 20 de ani de la trecerea în veșnicie, ediție îngrijită de Corneliu Clop, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2009, pp. 260-262)