Expoziţia şi conferinţa „Mănăstirea Văcăreşti, locul de amară închisoare a părintelui Petru Gh. Savin”, miercuri, 27 mai 2015, ora 18.00

Recunoscut ca un inimos preot misionar şi îndrăgit cărturar, părintele Petru Gh. Savin, care timp de aproape nouă ani a fost preot slujitor la biserica „Sfântul Pantelimon – Foişorul de Foc” din Bucureşti, a fost cercetat şi închis la Rahova 3 (Ghencea) şi Văcăreşti după instaurarea comunismului fiind permanent suspectat de activitate ostilă regimului, principala sa „vină” fiind aceea că era fratele renumitului teolog Ioan Gh. Savin, despre ale cărui principii interesante de bioetică s-a discutat public pentru prima dată de către biserica noastră în cadrul conferinţe „Mărturii despre viaţa de dincolo de moarte” din data de 13 mai 2015.

În contextul în care anul 2015 reprezintă „Anul omagial parohial al Aşezământului cultural-duhovnicesc Ateneul Sfântului Pantelimon” şi „Anul comemorativ al Părintelui Petru Gh. Savin”, Departamentul pentru copii şi tineret ATENEUL SFÂNTULUI PANTELIMON a pregătit expoziţia intitulată Slujire și misiune la biserica Sf. Pantelimon – Foișorul de Foc în epoca Ciumei Roșii (Biserica Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele C.N.S.A.S.). ParteaI I: Cazul părintelui Petru Gh. Savin cu scopul de a aşeza chipul părintelui Petru Gh. Savin la loc de cinste, alături de ceilalţi preoţi ai bisericii Sfântul Pantelimon-Foişorul de Foc din Bucureşti care au avut de suferit de pe urma instaurării în România a regimului comunist, cumplitul flagel ateist al omenirii supranumit „Ciuma Roşie”.

Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 27 mai 2015, ora 18.00, în incinta Centrului de îngrijri palitive Sfântul Nectarie din parohia bisericii Sfântul Pantelimon din Bucureşti şi va fi prefaţat de conferinţa Mănăstirea Văcăreşti, locul de amară închisoare a părintelui Petru Gh. Savin, susţinută de domnului Octavian-Dumitru Marinescu, autorul lucrării „Mănăstirea Văcărești din București de la origini până astăzi”, apărută la Editura BASILICA a Patriarhiei Române cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

CURAJUL MĂRTURISIRII PĂRINTELUI PETRU GH. SAVIN. Era noaptea de 14-15 aprilie 1952, când părintele Petru Gh. Savin a fost reţinut la solicitarea Regiunii de Securitate Constanţa fiind suspectat că „nutreşte sentimente duşmănoase regimului actual, mai ales datorită faptului că are pe fratele său (Ioan Gh. Savin – n.n.) arestat”. Așa se face că, după nouă ani de slujire preoțească la biserica Sfântul Pantelimon-Foișorul de Foc din București, hărțuit fiind, părintele Petru Gh. Savin se vede silit să se transfere în 1949 la biserica Adormirea I din Constanța. Aici, probabil revoltat de arestarea fratelui său în mai 1950, deși se știa „urmărit”, avea să-și manifeste fățiș opoziția față de regimul comunist în predicile și cuvântările sale, luptând pentru păstrarea icoanelor atât în spațiul public, cât și în cel privat.„Astăzi, întâlniţi oameni necredincioşi la tot pasul, se întind curse la tot pasul, dar voi, credincioşi, feriţi-vă de ele! Stăpânirea de azi luptă pentru pace, dar acesta este strigătul bisericii de aproape 2000 de ani. (…) Am umblat cu botezul de „zi întâi” şi în multe case ale muncitorilor nu am văzut icoane, iar în casa unui doctor cu ştiinţă de carte am văzut icoana”, afirma într-o predică monitorizată de Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa. Însă, ceea ce i-a scandalizat cel mai tare pe securişti, care au încercat să îl determine pe părintele Petru Gh. Savin să-şi schimbe atitudinea şi chiar i-au atras atenţia că „dacă va continua activitatea sa antidemocratică va suferi consecinţele”, a fost cuvântul pe care l-a ţinut în cadrul Conferinţei Protopopeşti din 23 martie 1950: „Biserica colaborează cu Statul numai ca să fie lăsată să-şi îndeplinească rosturile ei. Din şcoală s-au scos icoanele. Nu cred că sectele să fie agenţi ai imperialismului. Să activăm numai în cadrul Bisericii şi să facem numai ce se poate face în vremurile actuale”. Astfel, în ziua de 29 aprilie 1950, părintele Petru Gh. Savin „afirmă faţă de un alt preot din Constanţa că nu mai poate răbda cu aceştia (securiștii – n.n) din Constanţa care au început teroarea preoţilor” şi credea că acești preoți „ar trebui să facă imediat un memoriu la Patriarh spre a-l preda Ministerului de Interne pentru a se lua măsuri, căci în condiţiunile acestea nu se mai poate trăi”. Practic, părintele Petru Gh. Savin reclama deschis și fără menajamente „neplăcerile din partea securităţii”, fapt ce a făcut ca Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa să-l considere „element duşmănos al democraţiei”.

SAMIZDATUL CREȘTIN AL PĂRINTELUI PETRU GH. SAVIN. A fost supravegheat îndeaproape de Securitate, care avea să constate printre altele și faptul că între el și preotul care a venit prin transfer în locul lui la biserica Sfântul Pantelimon, părintele Gheorghe Sorescu, exista o intensă corespondență. Spre exemplu, Securitatea avea să intercepteze o scrisoare în care părintele Petru Savin îi solicita părintelui Gh. Sorescu să îi trimită cărți pe care intenționa să le împartă apoi credincioșilor din Constanța. „Tot în acest sens, pe ziua de 14 martie a.c., interceptându-i-se o scrisoare, s-a constat că prin aceasta, cerea preotului Gh. Sorescu, fost consilier referent la Episcopia Constanţa, actualmente domiciliart în Bucureşti, pe strada Traian nr. 240, să facă tot posibilul şi să-i procure orice fel de material de colportaj întrucât are mare nevoie de el”, nota Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa. Autorul majorității acestor broşuri pe care Securitatea le-a suspectat de samizdat, nu era altul decât însuși părintele Petru Gh. Savin care fusese decorat cu Răsplata muncii pentru biserică la propunerea Episcopiei Dunării de Jos (1921) şi, tot la propunerea autorităţilor bisericeşti, cu distincția „Coroana României” în grad de cavaler pentru merite cuturale ca autor de cărţi şi scrieri (1925). Anchetat de Securitatea, avea să mărturisească faptul că avea nevoie de aceste cărți pentru alfabetizarea credincioșilor săi întrucât remarcase faptul că aceștia nu știau să citească. În acest sens, într-o declaraţie autobiografică cerută de Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa, s-a declarat bucuros că, pe teren cultural şcolar, „a putut fi de folos la lichidarea analbabetismului şi ridicarea nivelului cultural”.

În cele din urmă, sub pretextul general că „era rudă de înalt demnitar”, părintele Petru Gh. Savin avea să fie închis pentru 5 ani.

(Bogdan Teleanu – Parohia Sfântul Pantelimon, București)