Florea Mureșan – preot de ținută excepțională
În toamna lui 1945, Universitatea „Regele Ferdinand” revenise la Cluj. Transilvania fusese eliberată de sub ocupația maghiară, frontul înainta spre Berlin, mulți tineri erau demobilizați și veneau în cârduri spre sălile de cursuri, unii să înceapă, alții să-și termine studiile întrerupte. (…)
Victor Papilian își reînființase vechiul cenaclu literar, ale cărui ședințe se țineau, în lipsă de un loc mai bun, în casa ospitalieră și încăpătoare a părintelui Florea Mureșan, preot de ținută excepțională, cărturar, autorul unei prezentări a lui Varlaam, posesor al unei bogate biblioteci de cultură generală. Soția sa, Eugenia Mureșan, era o femeie de o rară distincție, calitate esențială, fără de care frumusețea ei ar fi rămas doar frumusețe. Autoare a unui volum de nuvele, publicat la Cluj în vremea ocupației maghiare, ea avea și darurile unei amfitrioane superbe, așa cum trebuie să fi fost, pe vremuri, cele ce creaseră „salonul francez”. În casa soților Mureșan l-am cunoscut pe Ion Luca și, mai apoi, pe Lucian Blaga.
***
Mă duceam destul de des la părintele Florea Mureșanu – care se mutase în casa parohială a Bisericiidin Deal -, eram invitat la masă, doamna a sugerat chiar că aș putea avea o cameră la ei, dar eu m-am ferit ușor, ca în fața unei primejdii dulci.
Acolo, în casa Mureșenilor, l-am cunoscut, într-o seară, pe Lucian Blaga, om de care mă ținusem într-adins la distanță, să nu-l supăr cumva pe Victor Papilian. Blaga venea uneori în vizită la Mureșeni (doamna îmi confia chiar că-i servea drept tahigraf întru redactarea memoriilor, pe care le scria după dicteu).
***
Joi, 14 ianuarie [1971] Poștă bogată astăzi! Primit hârtie indigo și două scrisori de la Pat, trei plicuri mari și unul mai mic cu corespondența sosită între timp la Detroit. Nu mai puțin de 31 de scrisori și cărți poștale de la diferiți prieteni. La urmă, o scrisoare de la dr. Begu și una de la Agapiescu. Un mesaj de Anul Nou de la Nichita Stănescu, un altul de la Victoria Dinu.
O felicitare de Crăciun de la Mitică și familia lui!
Părintele Iorgu Ionescu, fost camarad de pușcărie la Aiud, este aproape orb, surd și astmatic, și cere ajutor.
O scrisoare de la profesorul Ion Mărgineanu, cu câteva știri despre Eugenia Mureșan. După ce a divorțat de părintele Florea Mureșan, s-a măritat cu profesorul D.D. Roșca. Cununia le-a fost oficiată de însuși preotul Florea Mureșan, primul soț al miresei. Se presupune că, prin aceasta, el a vrut să arate că totul s-a făcut cu învoirea lui, dar situația îi deconcertează pe mulți1. După câțiva furtunoși ani de căsnicie, ea a divorțat din nou și trăiește acum în Cluj, având o pensie alimentară de la D.D. Roșca.
Părintele Florea Mureșan a intrat într-o mânăstire, unde a murit2. Sărmană lume! Casa lor a fost locul unde l-am întâlnit pentru prima oară pe Lucian Blaga (care ținea la Eugenia Mureșan, o femeie foarte frumoasă și inteligentă), unde l-am întâlnit pe dramaturgul Ion Luca, unde am participat, de atâtea ori, la ședințele cenaclului literaral lui Victor Papilian. Chiar actualul critic D. Micu pretinde a mă fi întâlnit în casa Mureșenilor. Părintele Mureșan, în pofida excentricităților sale, a fost realmente un om minunat.
(Valeriu Anania – Memorii)
1. Părintele Florea Mureșan, puternic influiențat de mișcarea spirituală de la Mănăstirea Vladimirești, pe care a vizitat-o prima oară în vara anului 1950, se va reintoarce după eliberarea din 1953 împreună cu soția, cei doi hotărând de comun acord să se despartă pentru ca părintele Florea să se poată călugări și închinovia la această mănăstire, după cum el însuși avea să mărturisească mai târziu la anchetă: „Eu cu mare bucurie am fost de acord cu aceasta și am făcut imediat cerere către Episcopia din Galați ca să fiu primit ca duhovnic, însă cererea mi-a fost respinsă și astfel am fost nevoit să mă reîntorc acasă, rămânând însă foarte atașat mișcării mistice ce luase naștere la Vladimirești și fiind hotărât să ajung până la urmă preot acolo.” (Dosar P695, vol. 1, fila 109)
2. Părintele Florea Mureșan moare în temnița Aiudului, pe data de 4 ianuarie 1963.
