Gheorghe Nițescu

Goe Nițescu – un tânăr de o incredibilă larghețe sufletească

Peste câteva zile, a fost adus în celulă1 Goe Nițescu, era atât de îngrozitor bătut, fața lui era atât de umflată, încât carnea de pe un maxilar îi atârna ca două guși imense și sângerânde până spre umăr. Ochii nu erau decât două despicături înguste, acoperite de pleoapele umflate și nasul lung de Cyrano avea acum dimensiunile unui năsturaș. Goe Nițescu… Student la Politehnică, de o incredibilă larghețe sufletească și de un umor inepuizabil, care nu jignea niciodată pe nimeni.

Goe Nițescu a preferat să moară decât să-și vândă sufletul

Nu de puține ori viața aceasta creștină a fost verificată, lămurită, prin focul unor grele încercări. Când, de pildă, i s-a propus de către ofițerul politic să fie informator, în schimbul streptomicinei venite de acasă și care i-ar fi salvat viața, studentul Goe Nițescu a respins cu indignare momeala securistului, preferând să moară decât să-și vândă sufletul. Au mai făcut așa și alții.1 (Pr. Constantin Voicescu – Un duhovnic al cetății, Editura Bizantină, București 2002, p. 32) 1. Este vorba despre elevii Eduard Masichievici și Nelu Soltaniuc.

”Suferinţa noastră a fost pentru ceea ce e mai înalt”

[Dialog între părintele Mihai Lungeanu și Gheorghe Nițescu n.n.]: – Nu te supăra, Gicule, dacă se întâmplă să fiu eliberat ce să spun alor tăi din partea ta? – Măi Mihai, ce să spui… Că suferinţa noastră a fost pentru ceea ce e mai înalt. Şi în primul rând pentru Dumnezeu. Dreptatea e de partea noastră. Avem dreptate. Dar, să mă ierte Dumnezeu, mi se pare că a fost un pic prea mult pentru puterile noastre. Dar nu-i reproşez lui Dumnezeu. Aşa se cuvine. Dar mi se pare un pic cam mult. Atâta, încolo, mor liniştit. Nu regret nimic. (Pr. […]

Gheorghe – era curat, blând, înţelept şi fericit

Gheorghe era un alt tânăr, care părea cam superficial. Mulţi credeau că nu este capabil de înalte şi adânci trăiri lăuntrice şi îl priveau cu mirare când venea să asculte discuţiile duhovniceşti. Îl căuta des pe Valeriu şi-i cerea îndrumări despre Rugăciunea inimii, pe care o şi practica în taină. Cum era destul de bolnav şi stătea mai mult la pat, n-am băgat de seamă lucrarea lui, până ce nu ne-a făcut atenţi Valeriu.

Gheorghe Nițescu – puritate și curăție sufletească

Gheorghe Niţescu era un om deschis, o fire optimistă, veselă, expansivă. Condamnat ca legionar, fusese la Piteşti, dar fiind bolnav de TBC1 a plecat de aici înainte de a începe reeducările2 şi a fost adus la Târgu-Ocna. A ajuns la Târgu-Ocna odată cu Valeriu Gafencu. Venise de la Piteşti destul de grav bolnav, dar totuşi la început se putea mişca, nu era imobilizat la pat. Spre sfârşit, agravându-se boala, a ajuns şi el în camera 4, camera muribunzilor, unde se afla şi Valeriu.